... Imi era trist si nu mai stiam ce sa fac. Stiam ca te pierd. Da, anume acum te pierdeam pentru totdeauna... Nu, nu e adevarat, imi ziceam. E imposibil de a te pierde. Oricum, intr-o zi, te voi revedea, te voi reauzi, te voi atinge din nou. Dar, cind?.. Oare vom fi tot asa, doua suflete ce se doresc atit de mult precum ne dorim acum? Oare se va repeta aceasta istorie din nou: cea mai frumoasa si trista istorie cunoscuta pina acum?...
Nu stiam, nici tu nu stiai, nu stia nimeni. Am oftat, trebuia sa se opreasca aici, acum. Ma durea... ce? Totul. Nu percepeam nimic cum ar fi trebuit sa percep in jurul meu: oameni, cladiri, strazi. Eram pierdut intr-un vis ce parea sa nu fie unul benefic. Poate un cosmar? Nu mai stiam. Ma trezeam noaptea si nu puteam intelege unde ma aflu - nu erai alaturi si aceasta ma indeparta de realitatea incojuratoare... Visurile deveneau insuportabile - nu mai intelegeam unde e realitatea, acolo sau aici... Dar traiam... Nu aveam de ales. Anume datorita lor, citeodata, puteam sa imi mentin calmul: te visam pe tine...