v=Te11UaHOHMQ'}]}" >

sâmbătă, 27 martie 2010

:-)

Zimbesc acum... ce faci? Te gindesti la mine? Sper ca da. Eu am o noutate pentru tine: incep a invata de a fi fericit. Incep sa inteleg ca asi putea incerca sa fiu fericit. E din cauza primaverii?... Posibil, insa sa stii ca par de a fi mult mai diferit. Pur si simplu diferit.
Stii ceva? Am inceput sa zimbesc :-) iata asa... :-) , apoi inca o data, si apoi iarasi zimbesc. Ma gindesc acum la tine si zimbesc: inteleg, de fapt, cit de mult te iubesc si aceasta imi este suficient. Te iubesc mult de tot - asta imi da puteri sa incerc sa fiu fericit. Straniu, dar nu ma doare acum inima. Sta cuminte si asculta glasul tau. E anume acea voce ce a auzit-o printre miile si sutele de glasuri ce ma inconjura. Imi aduc aminte cum te-am auzit pentru prima data... si zimbesc, caci stiu ca acum citesti si tu aceste rinduri si schitezi un zimbet. :-) Incerc sa imi controlez dragostea mea... Vai! Cit de fals suna "controlez dragostea"... desigur, este imposibil sa o faci. Dar stiu ca pot acum zimbi si asta fac. Nu sunt sigur ca va dura mult, asa ca incerc sa iti scriu acum cit de mult te iubesc si cum incerc sa invat de fi fericit stiindu-te departe. Evident, nu voi reusi niciodata, dar ideea aceasta imi da puteri sa ma simt bine si sa iti scriu acum aceste rinduri: vreau sa citesti si sa iti reamintesti vocea mea, respiratia si atingerea...
Cit de mult as dori sa fiu cu adevarat fericit si sa zimbim atunci cu inima impreuna ...

duminică, 21 martie 2010

Primavara

Vreau sa vina primavara in sufletul meu. O astept de prea mult timp, am nevoie de ea. Vino, te rog, draga primavara. Iti deschid inima si iti spun ca te astept. Te rog, intra si la mine in casa. Nu trece pe alaturi si adu-mi zimbetul la mine in casa. Vreau sa intri si in suflet, sa daruiesti multe flori si sa colorezi totul in roz. Vreau sa incerc sa iubesc viata asa cum te iubeam pe tine cindva: inocent, dar pasional. Am nevoie de aceasta schimbare, draga Primavara, deci vino, te rog... Stim ambii ca am depasit iarna noastra - cea mai dificila iarna dintre noi. Si asteptam acum primavara pentru a spera de a fi fericiti.
...Voi incerca sa zimbesc azi si apoi sa primesc primavara. Stiu ca va trece si pe la mine si imi va darui ceea ce i-am cerut: multa liniste si impacare de sine. Am meritat acest lucru: prea mult timp am suferit si am existat in iarna... Alunga, draga primavara, aceasta iarna vesnica ce m-a cuprins de atita timp. Am nevoie de ajutorul tau pentru a raminea cu tine si pentru a spera de a fi iubit asa cum te iubesc pe tine.
Acum zimbesc, este straniu sa simti acesta crispare a buzelor si a muschilor, e atit de straniu sa zimbesti.
Azi nu voi putea dormi: voi astepta sa vina Primavara dragostei mele, o primavara atit de asteptat si atit de dorita de sufletul meu. Voi astepta. Vii si tu?..
Vreau sa adorm fericit, te rog, vino, iubire...           

sâmbătă, 13 martie 2010

Acum m-am trezit?

L-am rugat pe Dumnezeu sa imi daruiasca un vis. Eram atit de nefericit si trist, incit imi parea ca nu voi mai putea intelege de ce mai traiesc. Aveam nevoie de un vis, te rog, Doamne, ajuta-ma acum, ii spuneam. M-a auzit. Mi-a dat un vis. Era atit de frumos incit imi parea ca nu era adresat mie. Il traiam din plin si vedeam cit de fericit si iubit as fi putut fi. Iubeam si simteam dragostea ta aidoma parfumului fin al celei mai stranii, dar si frumoase flori de pe pamint... Traim un vis ce nu mai vroiam sa se termine. Dar nu intelegeam ca este un vis, la un moment dat mi-a parut ca aceasta si este viata, ca anume acum traiesc, ca nu mai visez. M-am pierdut atit de mult in placerea de a fi fericit impreuna cu tine, incit nu mai realizam si nu mai reactionam la viata din jur. Eram fericit.
L-am rugat pe Dumnezeu sa imi daruiasca un vis, dar nu credeam ca visul poate sa existe in prezent, intr-o realitate de care voiam sa fug. Trebuie sa ii spun multumesc. Stiu ca mi-a aratat ce ar insemna o alta viata si un alt destin.
Acum m-am trezit?...

miercuri, 10 martie 2010

De ce scriu

Ma intreb citeodata de ce continuu sa scriu... Stiu ca nu voi putea niciodata sa traiesc ceea ce as fi putut trai cu tine, iar regretele intirziate nu aduc nimic decit o durere amara. Stiu cit de mult te iubesc si realizez cit de fericit as fi fost cu tine. Stiu ca, de fapt, nu as putea trai fara tine prea mult, ma tin in viata datorita anume acestor cuvinte ce le scriu pentru tine... 
Te iubesc atit de mult, incit nu pot fi fericit chiar scriind aceste rinduri, chiar stiind ca le vei citi nu pot simti pe deplin acea fericire ce mi-ai daruit-o cindva demult, cind am fost impreuna si cind ne-am cunoscut. Si iata de fiecare data cind scriu ceva pentru tine ma gindesc cit de fericit am fost, cit de fericit as fi putut fi si cit de mult te iubesc acum. Apoi incerc sa ma gindesc ca vei citi aceste rinduri si vei intelege ca iti scriu anume tie si te vei intoarce pentru a imi spune ca nu m-ai uitat, ca inca existi pentru mine.
Ma intreb ce as putea face pentru a te face sa intelegi ca am nevoie de tine, ca continuu sa traiesc deoarece scriu aceste rinduri pentru tine... oare intelegi cit de mult vreu sa fiu cu tine?... intelegi ce inseamna aceasta durere launtrica ce vine in fiece seara pentru a imi spune inca o data ca nu esti linga mine?... Simti oare disperarea sufetului meu ce te striga in fiece noapte?.. Unde esti acum? Ce faci?.. Mai exist oare pentru tine asa cum am existat cindva?.. Cine te stringe in brate acum?.. Il iubesti?.. Il iubesti asa cum ma iubeai pe mine?
Pot sa cred in tine asa cum am crezut cindva?.. Ma vei intelege asa cum stiai sa o faci cindva?...
Te iubesc. Am vrut sa iti scriu azi aceste cuvinte de mai multe ori, le simt atit de puternice in noaptea aceasta!... As dori sa fii linga mine, sa le auzi valoare. Nu am putut sa tac, am pronuntat azi ceea ce ma tine in viata si ceea ce ma face inca sa traiesc, sa scriu si sa sper... Ma doare fara tine.

miercuri, 3 martie 2010

Vis sau realitate?

Straniu, dar erai bruneta. Nu te mai vazusem asa, dar erai cea mai frumoasa bruneta pe care as fi cunoscut-o vreodata... si ma priveai. Ne cunosteam de o vesnicie si, in acelasi timp, stiam ca nu puteam exista separat, aveam nevoie unul de celalalt... ne iubeam. Simteam dragostea ta, o vedeam in privirea ta, o ghiceam in gesturi, in comportament, era in tot. Te vedeam si te admiram. Asa cum un barbat poate admira unica femeie adevarata din viata sa, unica raza de luminaintr-o iarna glaciala lipsita de sens, unica speranta la mijloc de viata. In ochii tai ardea pasiunea, stiam sau, mai bine zis, simteam cit de mult ma iubesti... si-mi era trist. In acelasi timp, realizam ca nu putem fi impreuna, erai aidoma unui vis frumos, irepetabil, sensibil, dar, totusi, atit de sincer! Atit de real! Imi parea chiar ca esti mult mai vie decit sutele de femei ce le vedeam zilnic in jur... te simteam... iti citeam scrisorile. Erau cele mai frumoase scrisori de dragoste scrise vreodata, erau vii!.. Le intelegeam doar prin atingere, degetele mele descopereau deja sensul celor scrise, te vedeam in ele si, a cita oara (!) iti simteam dragostea... 
Voiam sa fiu cu tine, dar realizam imposibilitatea acestei unice dorinte din viata mea, dorintei de a fi fericit. Stiam ca acusi ma voi trezi si unicul lucru ce-l voi putea face e sa-ti scriu acum cit de mult te iubesc. Sper sa citesti aceste rinduri... iar dragostea mea sa te cuprinda lin aidoma unei adieri de vint... Ai simtit-o?...