v=Te11UaHOHMQ'}]}" >

duminică, 23 ianuarie 2011

Am vrut sa fiu fericit

As dori sa-ti fac o asa surpriza intr-o zi...
Azi am vrut sa fiu fericit. Dar nu am reusit.
Am vrut sa fiu fericit, caci mi-ai spus ca inca ma iubesti. Am zimbit si am simtit dragostea ta. Erai inca cu mine si nu m-ai uitat. Deci, am vrut sa fiu fericit. Am incercat sa fiu, dar nu mi s-a primit. Dar eram sigur ca as fi reusit...
Am vrut sa te aud si sa ma conving ca mai esti tu - femeia pe care am iubit-o mereu si care inca poarta in suflet acel unic si tainic sentiment ce face lumea sa se-nvirte inca. Am vrut sa-mi atingi timpanele cu al tau te iubesc aidoma aceluia rostit cindva demult, intr-o noapte plina de mistere si de adevaruri regasite de noi doi: doua suflete sortite sa cunoasca adevarata dragoste, anume acea unica si sincera ce revine unuia din milioanele de paminteni. Am vrut sa-ti vad ochii si sa fiu fericit. Mi-ar fi fost de ajuns sa stiu ca inca rasufli si oftezi acele sentimente ce mi le purtai cindva.
Am vrut sa fiu fericit, este oare asta un pacat?... A dori sa fii fericit?... Am asteptat sa te aud si sa-ti vad zimbetul.
Imi lipsesti acum atit de mult... Nu-ti cer decit sa te aud, sa-ti vad chipul si sa-mi zimbesti... E oare atit de mult?.. Chiar nu vrei sa fiu o zi fericit?.. Doar o zi... oricum stiu ca nu va dura, nu imi va ajunge pe mult timp, dar voi fi!... O zi, te rog...
Azi am inteles ca am uitat ce inseamna sa fii fericit. Am incercat din rasputeri sa-mi amintesc, dar nu am reusit. Voi astepta sa-nvat de a fi fericit din nou cu tine. Sunt sigur ca stii cum s-o faci.

miercuri, 12 ianuarie 2011

Do you feel me?..

Durerea goneste undeva zimbetul de pe buze
Incerc sa-nteleg pentru ce mai traiesc
Nu gasesc un raspuns la aceasta intrebare, sunt mut.
Atunci ma asez undeva la mijloc de suferinta
Si astept sa vii linga mine.

Dar nu vii,
Te ascunzi dupa lacrima invizibila a dragostei noastre.
Te caut, iar tu nu vrei sa te gasesc.
Incerc sa-nteleg de ce, iar tu pleci undeva la rascruce de aceasta viata.
Si simt cum suferi, simt cum plingi...
De ce nu vrei sa pui capat durerii? De ce?..

Sunt atit de singur incit as putea sa-mi aud respiratia.
Iar tacerea din jur imi sparge timpanele.
Esti doar tu in viata mea si nimic altceva. Nimeni.
Ma intreb daca mai tii minte. Stiu ca da.
Atunci nu pot intelege de ce vrei sa suferim atit...

Stiu ca viata poate fi frumoasa, poti fi si fericita,
Pot fi si fericit.
Inchid ochii si iti vad zimbetul
Este doar pentru mine, iar ochii ma cheama la tine.
Esti ceea ce mi-as fi dorit sa am in viata
Ceea ce putem gasi doar o data in viata noastra
Si ceea ce trebuie sa pastram ca o comoara
Esti tu si punct. Nu pot intelege un alt destin. Doar tu.

Imi lipsesti.

miercuri, 5 ianuarie 2011

Vreau sa zimbesc

Durerea mi s-a oprit undeva la mijloc de cale... voia sa zboare prin gitlej si sa-si exprime acea unica suferina ce ma sfisie acum. Dar nu a putut. A ramas undeva la mijloc de cale si s-a statornicit in piept. Acum o simt in fiece zi cind rasuflu, nu pot s-o evit doar trebuie cumva sa respir. Sta acolo deoarece stie ca nu o pot alunga si ma taie cu singuratatea ei de gheata; imi spune vorbe dulci si sirete prin amintiri si ma taie... Nu curge singe, deoarece totul se produce in suflet. Ma apasa, ma stringe si ma taie...
Iar eu respir. Cum as putea trai fara a respira?.. Nu pot. De aceea si doare, de aceea si sufar. Apoi oftez adinc, incerc s-o alung de acolo, dar nu pot. Ea stie ca atita timp cit te voi iubi, va avea dreptul deplin de a locui acolo fara a-mi cere permisiunea. Ambii stim aceasta. Oftez si iarasi continui sa respir. Simt acea greutate sufleteasca zilnic.
Stii ce fac?.. Incerc s-o mint si ma gindesc la tine: in acele clipe in pare viata mai frumoasa si, parca, pe citeva clipe, nu mai simt suferinta... dar nu dureaza mult, caci exist intr-o realitate in care nu te gasesc alaturi.
Am incerca sa scriu aceste rinduri pentru a o lasa in aceste litere, pentru a-i spune suferintei ca nu o mai doresc in casa mea, o implor acum sa plece... as dori sa cred ca citesti acum si vei simti durerea mea, vei constientiza cit imi lipsesti si o vei alunga hat departe, iar eu ma voi trezi intr-o dimineata cu sufletul iluminat de cuvintele tale te iubesc. In acea zi voi putea rasufla adinc si voi zimbi cu sufletul, nu doar cu buzele asa precum o fac acum.
Acum scriu si ma doare sa respir...

luni, 3 ianuarie 2011

Sinceritate

Nu am reusit sa-i vorbesc lui Mos Craciun. As fi dorit sa ii spun dorinta mea. I-am scris o scrisoare, asa am facut anul trecut, dar cred ca nu a vrut sa-nteleaga ceea ce imi doream cu adevarat si mi-a ignorat dorinta. De aceea l-am asteptat in noaptea magica pentru a-i spune ceea ce-mi doresc. Voiam sa fiu sincer precum am fost intotdeauna cu tine: voiam sa stie adevarul - Nu mai pot trai far de tine.
Dar, ciudat, am adormit aidoma unui copil in acea unica noapte din viata mea cind as fi putut sa-mi realizez visul... eram obosit de atita asteptare si de o viata traita in zadarnic, neluminata de dragostea ta.
Imi era trist si eram singur la marginea acelei nopti magice ce-mi doream s-o petrec doar cu tine si ce ar fi putut sa fie cea mai frumoasa noapte din viata noastra.

...Vrei sa stii adevarul?... Nu mai stiu cum sa scriu acum acest text. Este unica data cind nu mai am cuvinte pentru a exprima cit de mult sufar far de tine... intotdeauna stiam sa scriu asa, incit puteam sa intrevad in cele asternute pe acest blog o mica raza de lumina, o mica felie de fericire ce venea pentru a-mi da puteri. Speram mereu de a te gasi intr-o zi si intrevedeam in ceea ce ma inconjura o chemare muta a dragostei tale. Traiam anume cu aceasta speranta si datorita ei mai continuam sa fiu eu-insumi.
Acum, nu mai stiu unde si ce sunt... Te rog, spune-mi ca inca ma mai iubesti, nu ma lasa sa dispar undeva la marginea acestei vieti... Vreau sa ramin eu-insumi.