v=Te11UaHOHMQ'}]}" >

joi, 30 decembrie 2010

Singur de sarbatori.

Stii ce ma infioara cel mai mult? Sa intilnesc sarbatorile de unul singur.
Mi-a spus cineva aces lucru si acum realizez ce inseamna cu adevarat sa fii singur si... trist. In plus, stii ce ma infioara acum? Sa privesc lista mea de prieteni si sa realizez ca nu am cu cine vorbi pentru a-i marturisi ceea ce simt cu adevarat. Sunt singur. Si aceasta idee imi strapunge toata fiinta.
Privesti in jur si nu-nteleg unde ma aflu: sunt de unul singur in fata unui imens pustiu ce se numeste viata si nu mai stiu ce mai vreu si unde s-o apuc pentru a gasi ceea ce caut de atita timp: linistea si dragostea adevarata.
Ma simt de unul singur, cu toate ca sunt inconjurat de atita lume ce se grabeste de a fi fericita la sfirsitul acestui an. Cu totii fug undeva, se precepita pentru a sarbatori ceva impreuna cu cei dragi.
Ma simt aidoma unei melodii cintate de un calator la un mijloc de desert. El a plecat, iar ritmurile fredonate de el au ramas undeva asezate la marginea drumului si se sting usor sub razele unui soare rosu. Un soare ce pare sa moara la un sfirsit de zi. Sunt aidoma acelei melodii ce nu doreste sa moara singura, abandonata la marginea soselei si incearca sa se mentina inca un pic, inca o clipa...
Stii cum ma simt acum? Ma simt asa precum ar trebui sa se simta un om ce iubeste si ce nu intelege de ce isi pierde acum dragostea. Explica-mi, de ce pleci?... De ce?..


Azi am vrut sa-i scriu un ravas tie. Mi-am zis sa-mi pun toata dragostea mea in el si sa ma asigur de a fi citit de tine, vreau sa simti durerea mea acum.
Am incercat sa-nteleg de ce nu-mi mai raspunzi si de ce vrei sa pari atit de fericita. Am pus in acea scrisoare toata dragostea mea si toata tristetea... Dar, nu ai vrut sa-l auzi, acel strigat de disperare ce ti-am trimis azi. Ai ramas rece in cochilia imaginatei tale fericiri si ai continuat de te minti pe tine insati.

Am privit din nou acest oras trist far de tine si am incercat sa zimbesc. Este unicul lucru ce imi mai poate insufla acum incredere in viitor. Si nu doresc sa cred ca va fi un viitor fara tine. Te iubesc.

marți, 28 decembrie 2010

Citeste, te rog...

Ma doare tacerea ta. Ai hotarit sa nu mai stii de mine pentru a incerca sa uiti ceea ce ne uneste pe veci: adevarata dragoste. Si nu pot intelege de ce crezi ca asa va fi mai bine, de ce?.. Doar stii, iubito, ca am cunoscut impreuna ceea ce se poate fi simtit doar o data in viata, o singura si irepetabila fericire. Si ea nu apare oricui, doar stii asta, nu?.. Putini cunosc adevaratul gust al fericirii...
Atunci de ce ai crezut ca asa va fi mai bine pentru noi? De ce ai crezut clipa trecatoare si i-ai incredintat viitorul nostru?.. revino, te rog, la ceea ce ai gindit si ai crezut cindva pentru a realiza ce greseala faci acum. Nu te grabesc, dar pur si simplu incearca sa-ntelegi ca saracesti acum acest pamint printr-o dragoste... si nu una simpla, ci una adeavarata si plina de inteles, de adevar si de pura iubire. De ce trebuie sa suferim pentru ca stim a iubi? De ce ne faci sa suferim atit de mult in acest sfirsit de an, de ce?...
Mai tii minte cind ma intrebai daca te voi uita vreodata?... Mai tii minte ce iti raspundeam?.. De ce acum faci ceea ce nu voiai niciodata sa auzi de la mine: de ce incerci sa pleci din viata mea?.. De ce ma sfisii acum?..
Suntem in toiul sarbatorilor de iarna si lumea asteapta minuni si cadouri. Incearcam cu totii sa ne amintim de faptele bune si rele ce le-am facut pe parcursul unui an intreg... revin cu gindul la cele facute si cred ca stiu ce vreau sa-mi aduca mosul. Stii si tu. Stie si el. Si mai stiu ceva: am si eu dreptul la o minune, chiar si de nu am fost atit de bun in anul ce a trecut, am si eu o dorinta si un drept la o minune.

Nu poti lasa totul asa si nu vei indrazni sa contrazici adevarul Dragostei noastre, adevarul ce-l strig in fiece litera pe acest blog: Am nevoie de tine, revino, te rog, si spune-mi ca ma iubesti.

luni, 27 decembrie 2010

Durere

As dori sa pot renunta la durerea ce ma sufoca acum. As dori mult de tot sa-i spun "Pleaca, nu mai am nevoie de tine"... As dori sa fiu fericit acum si sa stiu a trai far de ea. Dar nu pot. Tu nu esti linga mine si nici nu mai vreai sa-ntelegi ceea ce simt eu. Asta ma ucide, pur si simplu ma face sa nu mai stiu cum sa traiesc fara durere.
S-a lipit de mine aidoma unui copil orfan ce si-a gasit parintele si nu mai doreste sa-l piarda. Vreau cu adevarat sa scap de ea, dar nu-mi sta in puteri sa o alung. NU POT FARA TINE. Si atita timp cit vei continua sa fii departe si far de mine, voi invata a trai impreuna cu ea: ma voi trezi in fiece dimineata stiind ca este alaturi, voi merge la serviciu auzindu-i rasuflarea si voi reveni asurzit de strigatul disperat al ei. Dar stii cind imi va fi cel ma greu? Noaptea. Anume in vis puterea ei este cea mai diabolica, anume atunci ea stie cel mai bine cum sa joace cu inconstientul meu... si din nou te voi visa si din nou voi fi eu insumi, dar, in acelasi timp, fara tine...
Stii cind voi incerca sa uit de aceasta viata? Dimineata, atunci cind ma voi trezi dupa o noapte petrecuta cu tine-n vis, atunci cind voi intelege a nu stiu cita oara ca nu sunt fericit si ca nu ma mai doresti.
Visez acum sau m-am trezit?..

vineri, 10 decembrie 2010

Un strigat si o ninsoare

Strigatul meu a zburat aidoma unei pasari. Incerca sa te urmareasca si sa te ajunga pentru a-ti umple de dor inima. Incerca sa se aseze pe umerele tale pentru a-ti spune cit de mult as vrea sa-ti vorbesc acum. Durerea ce era inlantuita in el nu putea sa fie exprimata altfel decit doar prin acel unic strigat de disperare... zbura anume spre tine, voiam sa-l poti auzi si sa stii ca inca te mai iubesc. Era ciudat, dar anume acea muzica, parca, il purta mai repede spre tine, anume acea melodie ce o auzeam atunci cind eram in doi, acel cintec trist venea sa poarte acea unica deznadejde spre tine, venea sa-ti marturiseasca dragostea mea.
Dar stii ce s-a intimplat?... Chemarea mea s-a inecat undeva intr-un strat puhav de albeata din preajma ta... era zapada? Da, cred ca era zapada despartirii noastre ce se asternuse deja de atita timp intre noi: o ninsoare magica, plina de frig si uitare s-a strecurat intre noi de ceva timp. Voiam s-o alung dar nu puteam, caci nu te vedeam pe tine si singur nu eram capabil s-o opresc... Mi-am reamintit ceea ce s-a intimplat: te cautam pentru a alunga acea ninsoare ce era intre noi... nu te gaseam si atunci am stiut ca pot sa te aflu undeva doar eliberind durerea mea intr-un strigat, o chemare de deznadejde sincera si plina de iubire adevarata... si atunci am trimis tie acest ravas, atunci te-am chemat alaturi...
Dar era prea puternica acea ninsoare la un inceput de iarna solitar, eram singur in fata acestei unice ninsori din viata mea ce m-a facut sa te chem si sa-ti spun ca te iubesc.
Stii ce-mi doresc acum cel mai mult? Sa citesti aceste rinduri si sa stergi fulgii de pe obrajii mei. Te rog, apari acum din nou asa cum ai stiut sa o faci mai inainte in viata mea, asa cum ai stiut sa ma faci fericit. Doar cu tine.