duminică, 27 martie 2016

Acel ce te iubeşte încă

www.goodfon.ru/

Probabil durerea s-a născut undeva alături de inimă. A venit brusc şi a strâns cu o mână de fier totul ce se mai vedea în jur. Iar respirația s-a oprit pe o clipă pentru a continua apoi într-un ritm grăbit. Însă nu era o respirație ordinară sau una ce aparținea unei persoane grăbite sau obosite. A devenit o respirație întretăiată, plină de anomalii si dureri lăuntrece. Nu o poți controla. Doar ştii ca te depăşeşte şi te impune să fii altul. Unul mai nefericit şi mai singur. Şi, în acel moment, aceeaşi mână te apucă undeva in regiunea gâtului. Începi a răsufla altfel, mai adânc şi ai impresia ca devine şi mai rar. Dar e ceva fals. Răsuflarea devine una dificilă, căci te doare inima deja prinsă în cleştele deznădejdii. Vreau să te strig, să-ți spun cât de mult îmi lipseşti şi să-ți vorbesc. Te doresc acum mai mult ca oricând şi starea mea vine din acea dorință eternă de a fi cu tine. Simt acum cât de departe eşti, iar... inima şi răsuflarea mă trădează şi mă împiedică să pot fiu eu-însumi: acel ce te iubeşte încă. 

Nu pot decât să rămân sa răsuflu greu, sa simt o durere in înimă şi să încerc să cred că încă mai citeşti acest blog... şi că mă vei suna. Îmi e dor de vocea ta. Nu vreau să o uit. Îmi e dor de ochii tăi şi de acel surâs. Da, anume de el. Ştii doar tu de care. Şi ştii cum să mă găseşti...