v=Te11UaHOHMQ'}]}" >

luni, 19 septembrie 2011

Spune-mi, vis sau realitate

Am visat ca ma iubeai :-) Era multa lumina in jur, te vedeam si te admiram. Am visat cit de mult tii la mine, am simtit in vis dorina ta nebuna de a ma avea alaturi. Ti-am strins mina si te-am privit in ochi: erau anume acei ochi ce i-am iubit cindva, demult, intr-un infinit din trecut... Ah, din nou zimbeai si ma priveai: am realizat atunci cit de aproape esti, cit de aproape te visez acum.
Am fost fericit in noaptea ceea: am trait un vis comun, o iubire ce inca nu a murit, o sansa de un nou inceput.
Am vorbit cu tine: nu mai stiu ce spuneam, dar tu ma priveai si zimbeai. Erai linistita, iar eu vorbeam despre noi, despre cit de mult te asteptatm, despre problemele ce imi pareau depasite caci te vedeam alaturi, despre un viitor ce ne apartine, despre cit de mult am suferit... Iar tu ma priveai si imi zimbeai: imi spuneai ca esti fericita alaturi de mine si sa nu mai vorbesc atita despre durere si tristete. Voiai sa te sarut si nu mai conta nimic altceva atunci.
Stii, citeodata, cred ca stiai ca e un vis. De aceea si zimbeai indulgent la ceea ce-ti spuneam: stiai ca nu e decit un vis si in zori vom realiza cit de departe suntem unul de celalat... cit de mult suferim. Si atunci cind eram aproape nu mai conta nimic altceva, voiam sa pretindem la fericire.
Iar nu am inteles: continuam sa cred ca e un adevar si ca vom fi din nou impreuna.

Acum ma intreb daca tu ai stiut ca va fi totul un vis ce va continua sa ne urmareasca toata viata si daca mai doresti cu-adevarat sa-l prefaci in realitate?..

marți, 13 septembrie 2011

Aminteste-ti

Lacrima mea se va stinge in globul mare de lumina ce se va naste maine dimineata. Va disparea aidoma unui vis trist ce l-ai alungat azi in zori. Nu vei avea nevoie de ea si o vei topi in fierbinteala unei alte zi. Unei alte zi far de tine...
Melodia noastra va disparea in zgomotele strazii. Vuetul unei noi zile va stinga notele ce-ti amintesc de mine. Voi fredona in fiece noapte un cintec pentru a te simti alaturi, dar vai!.. Nu va rezista unei noi zile pline de atite sunete desarte, de atita zgomot... Iar tu, probabil, nu o vei dori sa o asculti, sa-ti reamintesti...
Numele tau il voi sopti la un miez de noapte, te voi chema. Oare ma vei auzi?.. Sau vei crede ca e doar un simplu vis revarsat dincolo de inconstient...
Durerea mea te va cuprinde ades, nu vei intelege ce este cu adevarat: racoarea unei toamne tirzii sau raceala unui inceput de iarna... nu vei dori sa simti cu-adevarat cit de mult doare... cit de frig e far de tine...
Tristetea unei clipe va trece neobservata. Nu vei dori sa-ntelegi cit de mult inseamna ea pentru mine, nu vei dori sa o alungi din sufletul meu. Stiu, vei crede ca e doar o melancolie neintemeiata...
Atingerile mele le vei uita, probabil, alinata de un alt barbat. Vei incerca sa crezi ca le-ai uitat si, poate, cine stie, vei reusi s-o faci crezind ca sunt la fel.

Iubirea mea nu o vei uita niciodata si atunci vei simti lacrima mea pe obrazul tau, vei auzi muzica soptita impreuna cu numele tau si vei suferi durerea noastra comuna, topita in amintirea atingerilor mele: vei simti atunci cit de mult te iubesc acum...
Ma intreb doar daca mai ai nevoie de ea...

Voi veni

Intr-o zi voi veni la tine si-ti voi spune cit de mult te iubesc, ma voi aseza la marginea dragostei noastre pentru a-ti vedea mai bine ochii si-ti voi repeta refrenul vesnicei noastre iubiri.
Voi sti ca nu ma vei astepta, vei fi pierduta in lacrima falsei tale fericiri si vei creder o efemera declaratie de dragoste ce te-a orbit, probabil, cindva, intr-un desert far de mine si rostita de un cineva... vei crede sa traiesti o viata plina de ceea ce ti-ai fi cindva dorit sa traiesti cu mine, o viata ce ti-as fi daruit-o doar eu, un viitor ce l-am fi avut doar impreuna. Dar nu a fost ca-n povesti si sfirsitul acestei istorii nu a fost sa fie atit de romantic.
Iar eu voi veni si tu o stii. Vei incerca zadarnic sa crezi intr-o viata feerica unde nu ar fi loc pentru mine. Vei incerca sa crezi ca m-ai uitat, dar nu vei reusi...
Iar eu continuu sa te iubesc si aceasta imi da aripi. Stiu ce am simtit: am trait o clipa unica cu tine aidoma unei vieti si aceasta amintire nestinsa imi lumineaza viata. Focul ei ma mistuie, dar si ma incalzeste mereu. Este o durere eterna, o cruce pusa pe umeri ce nu-ti permite sa dispari, sa te topeste intr-o lume sura si palida far de inteles. Anume aceasta iubire te ridica in slavi si te face sa vezi si sa simti lumea din jur altfel: asa precum o faceam noi doi cindva.
...voi veni pentru a-ti spune cit de mult te iubesc. Vei auzi vocea mea si inima-ti va sopti acel unic refren... refrenul meu, refrenul tau, melodia iubirii noastre. Pe ea nu o vei putea minti, va continua din nou sa-ti spuna ceea ce ti-e frica sa recunosti tu-insati: ar fi trebuit sa fim impreuna.

joi, 1 septembrie 2011

Greu

Stii de ce mi-e frica acum? Ca nu vei citi aceasta postare. Iar eu voi continua sa sper... sa sper ca inca ma mai iubesti, ca inca mai doresti sa fii cu mine si ca inca mai crezi intr-o viata cu noi doi, intr-o viata in care suntem fericiti.
Si stii de ce mi-e frica acum? Ca nu vei intelege cit de mult imi doresc sa fim impreuna si cita dragoste se asterne intre noi doi: chiar nu o vezi? Este in fiece raza de Soare si-n fiece freamat de vint, in fiece cuvint ce-l rostesc acum.
Stii de ce mi-e frica acum? Ca vei fi undeva mult prea departe de cuvintele mele si nu vei avea nevoie de sinceritatea marturisirii mele asternute undeva intr-un tirziu de noapte. Nu vei dori sa-ntelegi dragostea mea revarsata in sute de cuvinte de amor. Vei fi mult prea indiferenta la cele scrise de mine si nu vei dori sa stii ca sunt si vreau sa fiu cu tine  mereu... ca inca te mai iubesc.
Stii de ce mi-e frica acum? De tacerea ta. O liniste infioratoare se asterne si nu-mi da puteri sa mai cred in tine, in mine si-n noi... te rog, nu tacea... vorbeste, spune cit de mult iti lipsesc.
Si stii de ce acum iti scriu? Pentru ca te iubesc mult mai mult decit credeam ca as fi putut-o face vreodata si pentru ca vreau sa cred in dragostea noastra asa precum credeam pretutindeni si pentru ca-mi lipsesti acum mult mai mult decit mi-asi fi putut imagina...
Te rog, spune-mi ca inca nu ti-e frica si ca inca ma mai iubesti. Ma doare tacerea, ma sufoca aceasta liniste prevestitoare de ceva... vreau sa sper de un lucru bun, cald si sincer - asa precum este dragostea mea.
Imi e greu sa rasuflu acum, vreau doar sa te aud si sa-mi reamintesc acea voce ce mi-a dat un sens vietii mele cindva si ce-mi lipseste atit de mult acum...


Nu cred sa pot reda durerea unui suflet singuratic ce doreste sa-ti vorbeasca la mijloc de noapte. Dar sper sa auzi vocea iubirii noastre si sa-i intinzi mina. Sa nu o lasi abandonata aidoma unui copil orfan... Am nevoie de tine acum mai mult ca oricind. Te rog, nu ma uita...