Înghețata

Mi-ai spus că-ți place înghețata. Ții minte? Te doream, dar nu aveam nimic din ceea ce aveai nevoie. Probabil, aveam doar dorința de a te iubi, iar tu erai mult prea departe de ceea ce eram eu atunci. Atunci. Acum nu mai știu de-ți place înghețata, vreau să cred că da. Aș pretinde că încă mai țin minte că-ți place, tu m-ai crede și mi-ai dărui un zâmbet. Anume acel zâmbet care ne-ar apropia. Acel zâmbet ce îmi lipsește atât de mult. Îl mai ai? Mai păstrezi un zâmbet pentru mine? Acum? Atunci îl aveai și mă făceai fericit doar admirându-l pe buzele tale. Îl mai deții acum când ai o înghețată?... Zâmbești... Da? Te simt că zâmbești, poate nu cu buzele, dar o faci cu ochii, cu sufletul. Zâmbesc și eu, mi-aș dori acum să te văd lângă mine. Ți-aș aduce o înghețată. Vreau să te văd zâmbind împreună cu mine. Vreau să te văd acum. Magia zâmbetului tău ar topi nu doar înghețata: ai dori, probabil, să știi ce a fost atunci și ce este acum. Iar zâmbetul tău și înghețata ar aduce atunci spre acum și te-aș simți fericită alături de mine... Zâmbește acum doar pentru mine, te rog. Azi îmi voi cumpăra o înghețată și mă voi gândi din nou la tine. 

Zămbetul tău și un suspin

 

Nu știu cum să încep aceasta postare: aș dori sa fiu original si să spun ceva nou. Iar tu să citești și să zâmbești, să te gândești la mine și să îmi scrii. Și apoi iarăși să zâmbești când răspunsul meu iți va gâdili ochii. Știi la ce mă gândesc când îmi este dor de tine? La un zâmbet și la un suspin. Vreau să fii fericită și să respiri lângă mine. Știu, sună atât de banal și copiat de undeva... dar nu am copiat și nu am furat acest gând. Vreau să respiri cu mine și să zâmbești. Mă vei întreba: de ce nu ai scris atâta timp? Voi zâmbi și voi răsufla. Știu, nu voi respira, dar voi răsufla pentru a putea spune prea multe despre tine. Și apoi iți voi spune totul ce nu am scris atâția ani: tu vei zâmbi si vei respira. Iar eu voi fericit. Știi de ce? Pentru că vei zâmbi și respira doar pentru mine atunci. Voi povesti multe, foarte multe și în toate cele multe spuse despre tine te vei regăsi mereu. Vei fi din nou tu așa precum erai și ești în toate postările mele: sinceră, adevărata si iarăși fericită. Știu bine că te vei recunoaște și vei exista zâmbind și respirând pentru și cu mine. Te vei regăsi acea unică si adevărata femeie, acea deosebită și mereu iubită, acea efervescentă si atât de dorită... Ai fost întotdeauna așa pentru mine. Te văd deja cum mă asculți și ești fericită alături de mine... Doare... doare, doare, doare... „alături de mine” doare. Știu. Mă doare și pe mine. Mă doare totul ce ar fi putut să fie, dar nu a fost... Dar știi ceva?  Nu voi lăsa postarea mea să fie condamnată la tristețe anume aici, anume acum când scriu despre tine. Anume acum când vreau să simți dragostea mea. Voi continua cu o ... întrebare. De fapt, o vei pune tu. 

Mă vei întreba: de ce un suspin? Pană acum ai scris doar despre o respirație si zâmbet. În titlu este un suspin, la începutul postării este un suspin si atâta tot. Lasă-mă acum pe mine să zâmbesc... Încă... și încă... Vreau sa zâmbești cu mine și apoi să suspini. Vreau să te aud fericită purtată de melodia tuturor postărilor mele nescrise despre tine. Purtata de brațele și sărutările mele, legănată de tăcerea mea, vreau să suspini cu mine... 

 Îmi lipsești atât de mult acum. 

Care esti tu?

Si dacă nu ai fi scris, as fi rămas același. Si dacă nu ai fi spus ca-ți sunt drag, as fi crezut ca nu mai exist pentru tine. (Așa precum nu am mai existat cândva si ma durea). Si dacă nu ai fi vorbit, as fi crezut ca am uitat vocea ta... da, anume acea voce pe care o îndrăgisem cândva. Si dacă nu ai fi răsfoit sufletul meu, as fi uitat cine sunt eu si cine erai tu. Dar...

Dar... ai scris si am renăscut. Ai spus ca-ți sunt drag (chiar si de a fost in alta limba) si am înțeles ca nu doar exist, ci exist si pentru tine. (Așa precum existam cândva). Ai vorbit si vocea ta a s-a prelins lin peste mine, m-a mângâiat... da, anume acea voce pe care atât de mult o ador. Ai răsfoit sufletul meu si te-am revăzut alături precum cândva.

Te rog să vii si mai aproape de mine: vreau sa încep un alt paragraf cu fraza "si dacă nu te-as (m-ai) fi sărutat"... si, desigur, să pot continua cu: "dar... te-am (m-ai) sărutat si...”

Îmi este greu sa-mi imaginez un așa final de postare fericit după atâta lipsa de tine. Dar, îmi doresc la nebunie nu doar sa mi-l imaginez. Vreau sa îl trăiesc cu tine.

Care ești tu? (Volatj).

+ si dor de tine

Nu am scris demult despre tine. Nu voiam sa o fac deoarece preferam sa iti vorbesc. Voiam sa te aud si sa iti raspund, sa ma asculti si zimbetul tau sa fie acea melodie ce imi va urmari replicile. Doream sa zimbesti. Anume tu si doar pentru mine asa precum ai facut-o cindva in acel taxi sau in acea odaie in care am gustat din buzelel tale... Nu te intreb daca mai tii minte, stiu ca nu ai uitat. Si nu incerca sa te prefaci ca nu mai esti undeva acolo, intr-o alta realitate alaturi de mine. Stiu ca esti si stii ca suntem fericiti. 

Imi este dor de tine. Am nevoie de prezenta ta. Nu te izola in acea carapace de indiferenta pe care pretinzi sa o porti. Este o povara mult prea grea pentru tine. Vino si imparte aceasta incarcatura emotionala cu mine. Vei vedea ca totul va disparea. Vei zimbi din nou asa precum stii a o face doar pentru mine. Vei simti ca nu esti singura si ca viata trebuie traita din plin. Stiu ca sunt departe, dar sunt sigur ca vorbele mele te vor face sa crezi ca pun acum mina pe tine. Si in aceasta lume nebuna vei simti cit de mult te iubesc. Imi spuneai ca nu vrei sa ma crezi, atunci voi cauta toate sinonimele posible pentru a-ti spune acelasi lucru. Voi ascunde adevarul dupa un sirag lung de cuvinte frumoase, line, dulci ce le voi pronunta doar pentru tine. Iar tu te vei topi in roua sinceritatii mele pentru a te regasi iubita de miile de cuvinte ce te vor alina... Imi lipsesti acum precum imi lipseai o clipa, o minuta, o ora sau toti acei ani ce s-au scurs intre noi fara tine... Zimbeste acum pentru ca te iubesc inca, chiar si de nu ti-am scris-o in frazele precedente. :-)

Mine me voi trezi cautind mesajul tau. Cit de mult imi doresc sa il gasesc. Poti sa nu imi scrii despre amor... doar prezenta ta deja este suficienta. "O sa+mi fie dor de tine"...  

Sa te ating

Cel mai mult imi lipseste... sa te ating. Nu rade, sunt sincer. De fapt, mi-ar fi greu sa iti spun exact ceea ce imi lipseste cel mai mult. Acum insa stau sa imi aduc aminte cum te simteam si cum pielea mea se atingea de a ta si cum tresaream impreuna la atingirile corpurilor noastre. De aici si venea magia excitarii: imi e dor sa o resimt, imi e dor de tine, iubire. Vreau sa pot sa-mi amintesc cum mana mea luneca usor pe corpul tau si cum tu ma cuprindeai... Vreau sa fiu capabil sa pastrez o senzatie venita din acele zile cand existam doar pentru a ne iubi. Nu reusesc si de aceea cel mai mult imi lipseste acum sa te ating. Unde esti? Vino, caldura sufletului meu este suficienta pentru a te face sa-ti strecori corpul tau linga al meu. 

Romane, cintece si filme

Ma simt trist fara tine: iubirea vine sa imi sopteasca numele tau in fiece clipa ce o traiesc nestiindu-te alaturi! Ma stringa inima, te cere pentru a-ti marturisi cit de mult te iubeste. Iar tu nu esti aici si dormi acum undeva, probabil, leganata de razele iubirii mele. Da, te iubesc si tu nu vrei sa ma auzi deoarece preferi sa te stii izolata in palatul tau casnic, intr-o realitate cotidiana ce nu-ti permite sa te stii iubita de mine. De ce? Pentru ca ai suferi mai mult: ai realiza ca o asa iubire nu exista decit doar in romane, cintece sau filme... O iubire ca-n filme, vorba cintecului.
Imi lipsesti pentru ca vreau sa fiu cu tine. Cit de banal suna! Dar este adevarat, acum va trebui sa crezi cuvintelor mele: sunt mesagerii dragostei mele, anume acelei pasiuni ce rezista timpului si nu este decit doar in... romane, cintece si filme! :-) Vreau sa fac un pic de haz, sa iti spun aceleasi lucruri insa fiind mai vesel. Dar nu pot. Nu reusesc decit sa iti spun cit te iubesc si cit de departe te simt. Pacat. Vreau sa pling, dar nu o fac pentru ca mine, cind ma voi trezi, doresc sa iti pot spune cit de mult te iubesc si tu sa nu banuiesti cit de mult traiesc doar cu tine... exact ca-n romane, cintece si filme! 

Te iubesc

Bună, iubito!

De multe ori mă gândesc la tine. Întotdeauna mă gândeam, chiar și când ne-am rătăcit ambii în această lume. Și undeva, în adâncul inimii, mă durea. Dar știi că zâmbeam. Sincer. Îmi aduceam aminte de tine, de noi, de ploaie. Și zâmbeam. Apoi ascultam "M..." sau "Ч.." și din nou zâmbeam.  :-)

Nu am avut timp să avem certuri, neînțelegeri sau probleme între noi: am trăit ambii o veșnică iubire, pură și unică. O iubire ce nu a avut timp să se păteze de grijile cotidiene, o iubire ideală. Am trait-o doar cu tine, iar tu ai simțit-o doar cu mine. Am fost un tot întreg ce nu a putut fi mult timp împreună, dar a fost! Scriu acum si zâmbesc. Îmi e dor de surâsul tău. Doar tu știi de care. Mi-aș dori acum să-l revăd... și să te revăd. 

Te iubesc, scumpo!.. Mereu te-am iubit și numele tău îl repetam acolo, undeva în adâncul inimii pentru a-l rima cu o veșnică iubire, acea iubire ce o trăiești, probabil, o dată în viață. 

Am vrut să-ți vorbesc. Și să te sărut. Să îți spun acest adevăr. Meriți să îl știi. Pentru că ești iubită, admirată și dorită. Ai fost și vei fi. Zâmbește, te rog, acum pentru mine: vreau să citești și să adaugi la această declarație picătura prezentului ce ne lipsește atât de mult. 

Te iubesc, Soare. 

Oceanul ne desparte

goodfon.ru

Cind simt ca imi lipsesti atiti de mult incit nu mai pot respira, incep a scrie... Si nu mai pot rabda fara a-ti spune ca te iubesc, te doresc si te pling in toate insomniile mele. Iar cele ramase fara gindurile despre tine imi reamintesc aceea ploaie sau acea noapte... tu stii care. Si imi imaginezi cum surizi citind cuvintele mele si surizi cu coltul buzelor: asa precum o faci doar tu. Da, anume doar tu. Si vreau sa imi imaginezi ca inca o mai faci, tot asa precum te vad in vise si precum ai ramas in memoria mea.
Te voi iubi vesnic si aceasta dragoste va fi mereu, da, mereu mai puternica decit totul ce ti-a fost dat sa traiesti si sa simti. Va fi anume acea iubire despre care se cinta si despre care, se zice, ca nu poate dura mult timp. Paradox. :-) Zimbesc, sper o faci si tu.

Imi este dor de zimbetul tau, de tine si de acea privire ce ma iubea. Vreau sa o gasesc si sa aprind acea lumina ce ma facea sa-ti vad sufletul. Deveneam doi nebuni impreuna, tii minte? Si imi este dor de acea nebunie smulsa dintr-un infinit, eternul nostru refugiu in lumea dragostei. Te vreau acolo si acum nu pot decit sa iti scriu aici cit de des ma gindesc la tine.
Te sarut si te astept in visele mele. De fapt nu. Deja stiu ca nu vei veni precum o faceai cindva. Sau, mai bine zis, chiar si de vei veni, zimbetul tau il voi putea mereu auzi ...chiar si de ar fi oceanul sa ne desparta. 

Ploaia si vesnicia

goodfon.ru

Probabil, cel mai mult imi lipseste ploaia. Anume acea ploaie ce nu-ti permitea sa pleci intr-o seara tirzie... o ploaie ce ar veni, totusi, de data aceasta, pentru a ne uni. Nu stiu unde s-ar intimpla, dar stiu ca va fi o ploaie pentru noi doi, va fi un refugiu daruit sufletelor noastre pentru a regasi vesnicia. Stii cum? Prin iubire. Doar ea va putea face eterna dragostea noastra si incrusta numele peste puterea uriasa a timpului. Te voi admira si ma vei aprecia, te voi pretui si ma vei privi cu acelasi suris imaginea caruia a ramas in inima mea pe veci : te voi iubi si ma vei iubi.
Va fi istoria eternitatii noastre, vom depasi frontierile timpului si ploaia nu va fi decit un fundal ce ne va insoti. Iti voi auzi respiratia si voi simti caldura ta, iubirea ne va invalui intr-o plapuma invizibila ochilor, va crea un nimb de tacere. Ne vom privi in ochi si vom vedea fericirea. Anume acea fericire despre care inca nu s-a cintat in cintece si nu s-a scris in poezii... O dragoste ce depaseste frontierile realului si posibilului... Una ce nu poate exista alaturi de noi, in aceasta lume. Ea va pleca undeva departe, intr-un alt real, o alta lume si dimensiune unde tu si eu suntem impreuna si unde ne iubim pentru ca am ales de a fi un tot intreg. Acolo suntem noi-insine si lumea din jur nu exista decit doar privita prin ochelarii acestei iubiri ce ne urmareste inca aici...

Vreau sa te simt aproape, mult prea aproape de mine... imi e dor de ochii tai, nu i-am vazut de o vesnicie. Probabil i-a furat impreuna cu dragostea... ochii tai vor aduce sclipiri de fericire, nu stiu cum voi reusi sa te privesc, dar voi simti aceeasi caldura ce ne insotea cindva. Era, probabil, caldura vesnicei primaveri, schimbarea inevitabila a vietii, destinelor noastre. Vei fi tu tu. Punct. Iubire. Pasiune. Extaz. Vesnicie... 
     

Fericit

goodfon.ru 

Stii cum ma simt acum... Zimbesc. :-))) mai mult ca atit, stii de ce o fac si asta ma face sa ma simt fericit. Stiu ca este imposibil, stiu ca esti departe si stiu ca nu... gata, stop! nu mai trec in negativ...
Dimpotriva, voi fi fericit si vreau sa cred ca si tu esti, fie chiar doar un pic, doar cu un cuvint mai mult (anume acela ce mi l-ai scris in mesaj cindva... iubite), fie doar prin acea privire ce era doar pentru mine sau doar prin acele cuvinte unde ma rugai sa (nu?) mai scriu... Sunt fericit regasind privirea ta, cuvintele tale, ochii tai si vocea... cit de mult mi-as dori sa o reaud! Stiind ca, cu-adevarat esti aici, te-as ruga sa imi vorbesti, as sta la marginea noptii si te-as asculta! Ar fi vesnica melodie de iubire ce mi-as dori-o mereu alaturi, mereu, mereu...
Nu cred in povesti... mint, cred! Si vreau sa ramii povestea mea! Am scris ca vreau sa fiu fericit... si incerc din rasputeri sa fiu fara tine, dar e atit de dificil si ...dureros.
Scumpa mea, sunt fericit! Stii de ce... si-mi doresc sa nu uiti acea ploaie ce ne unea strins pe marginea scaritelor unei cladiri... caldura sufletului tau inca traieste in memoria inimii...
Te sarut, mult mai dulce decit Carla's... si sper ca inca mai esti pentru mine.