v=Te11UaHOHMQ'}]}" >

miercuri, 1 noiembrie 2017

Ploaia si vesnicia

goodfon.ru
Probabil, cel mai mult imi lipseste ploaia. Anume acea ploaie ce nu-ti permitea sa pleci intr-o seara tirzie... o ploaie ce ar veni, totusi, de data aceasta, pentru a ne uni. Nu stiu unde s-ar intimpla, dar stiu ca va fi o ploaie pentru noi doi, va fi un refugiu daruit sufletelor noastre pentru a regasi vesnicia. Stii cum? Prin iubire. Doar ea va putea face eterna dragostea noastra si incrusta numele peste puterea uriasa a timpului. Te voi admira si ma vei aprecia, te voi pretui si ma vei privi cu acelasi suris imaginea caruia a ramas in inima mea pe veci : te voi iubi si ma vei iubi.
Va fi istoria eternitatii noastre, vom depasi frontierile timpului si ploaia nu va fi decit un fundal ce ne va insoti. Iti voi auzi respiratia si voi simti caldura ta, iubirea ne va invalui intr-o plapuma invizibila ochilor, va crea un nimb de tacere. Ne vom privi in ochi si vom vedea fericirea. Anume acea fericire despre care inca nu s-a cintat in cintece si nu s-a scris in poezii... O dragoste ce depaseste frontierile realului si posibilului... Una ce nu poate exista alaturi de noi, in aceasta lume. Ea va pleca undeva departe, intr-un alt real, o alta lume si dimensiune unde tu si eu suntem impreuna si unde ne iubim pentru ca am ales de a fi un tot intreg. Acolo suntem noi-insine si lumea din jur nu exista decit doar privita prin ochelarii acestei iubiri ce ne urmareste inca aici...

Vreau sa te simt aproape, mult prea aproape de mine... imi e dor de ochii tai, nu i-am vazut de o vesnicie. Probabil i-a furat impreuna cu dragostea... ochii tai vor aduce sclipiri de fericire, nu stiu cum voi reusi sa te privesc, dar voi simti aceeasi caldura ce ne insotea cindva. Era, probabil, caldura vesnicei primaveri, schimbarea inevitabila a vietii, destinelor noastre. Vei fi tu tu. Punct. Iubire. Pasiune. Extaz. Vesnicie... 
     

vineri, 18 august 2017

Fericit

goodfon.ru 
Stii cum ma simt acum... Zimbesc. :-))) mai mult ca atit, stii de ce o fac si asta ma face sa ma simt fericit. Stiu ca este imposibil, stiu ca esti departe si stiu ca nu... gata, stop! nu mai trec in negativ...
Dimpotriva, voi fi fericit si vreau sa cred ca si tu esti, fie chiar doar un pic, doar cu un cuvint mai mult (anume acela ce mi l-ai scris in mesaj cindva... iubite), fie doar prin acea privire ce era doar pentru mine sau doar prin acele cuvinte unde ma rugai sa (nu?) mai scriu... Sunt fericit regasind privirea ta, cuvintele tale, ochii tai si vocea... cit de mult mi-as dori sa o reaud! Stiind ca, cu-adevarat esti aici, te-as ruga sa imi vorbesti, as sta la marginea noptii si te-as asculta! Ar fi vesnica melodie de iubire ce mi-as dori-o mereu alaturi, mereu, mereu...
Nu cred in povesti... mint, cred! Si vreau sa ramii povestea mea! Am scris ca vreau sa fiu fericit... si incerc din rasputeri sa fiu fara tine, dar e atit de dificil si ...dureros.
Scumpa mea, sunt fericit! Stii de ce... si-mi doresc sa nu uiti acea ploaie ce ne unea strins pe marginea scaritelor unei cladiri... caldura sufletului tau inca traieste in memoria inimii...
Te sarut, mult mai dulce decit Carla's... si sper ca inca mai esti pentru mine.

luni, 7 august 2017

Te iubesc

goodfon.ru
Daca as vorbi acum cu tine ti-as spune cit de mult te iubesc. Cuvintele mele ar luneca lin pe corpul tau aidoma picaturilor de ploaie ce te imbratisau in ziua ceea. Mai tii minte cum priveai acei stropi? Cuvintele mele ar taia acea tacere ce se asternuse intre noi pentru a aduce... nu mai stiu daca imi permiti sa rostesc cuvintul "dragoste"... Te rog, permite-mi sa-ti spun ca inca te mai iubesc. Vreau sa-ti impartasesc sentimentul meu ce l-am purtat atitia ani ascuns undeva adinc, prea departe de lumea din jur. Stii ce ascult? Enrique... da, anume pe el si totul in jur redevine "tu": te vad, te simt si te admir.
Mi se fringe inima cind stiu ca nu pot sa te sarut si ca totul ce va urma nu va fi decit un vis, caci nu esti alaturi si nu sunt eu acel norocos ce impartaseste o seara de familie impreuna cu tine. Nu sunt gelos, cred ca mai degraba este doar un sentiment de tristete profunda ce se asterne peste inima mea. Atit de mult as dori sa fii alaturi!
Viata far de tine m-a invatat multe. Am invatat sa traiesc altfel, sa fiu diferit pentru a trece peste toate: nu reprosesz si incerc, da, anume incerc sa nu mai mor de durere precum o faceam cindva. Cred ca am reusit, cred ca ai reusit si tu.
Insa acum totul ce conteaza se opreste pe marginea buzelor mele: e un sincer te iubesc si un sarut ce doreste atit de mult sa-ti aporte gingasia unei lungi taceri, unei adevarate iubiri ce inca mai traieste.

luni, 24 aprilie 2017

Prezent

Mi-as fi dorit sa-mi scrii ca ma iubesti. Cuvintele tale de amor ar fi lunecat lin peste inima mea invelind-o precum o plapuma in miez de iarna. As fi crezut sinceritatea vocalelor si certitudonea consoanelor. As fi crezut ca fericitea este acolo, linga tine, ca totusi am putea sa fim. As fi devenit o stea pe o bolta cereasca unde as fi luminat doar pentru tine. 
Insa... daca mi-ai fi scris ca ma iubesti... nu pot sa stiu ce ar fi facut inima mea. Suferinta unei posibile vieti comune ar fi distrus realitatea inconjuratoare si m-as fi pierdut din nou in acest blog. M-as fi strecurat intre acele doua lumi: reala si posibila. Iar urmarile le-ai fi citit aici, asternute undeva intr-un spatiu virtual. As fi fost aici, din nou, singur pentru a te striga. 
...am redevenit public si contactabil, am redevenit real si nu virtual. Am obosit sa traiesc printre fantome. Am decis sa fiu aici si acum, vreau atit de mult sa fiu fericit. Si chiar de-mi vei scrie "te iubesc" voi incerca sa fiu real asa precum esti si tu, asa precum te-am cunoscut cindva si precum te-am iubit. Si chiar de te mai iubesc inca vreau sa o fac public, real si sa-mi traiesc sentimentele nu doar pe acest blog. Salut, iubire :-) 

duminică, 27 martie 2016

Acel ce te iubeşte încă

www.goodfon.ru/

Probabil durerea s-a născut undeva alături de inimă. A venit brusc şi a strâns cu o mână de fier totul ce se mai vedea în jur. Iar respirația s-a oprit pe o clipă pentru a continua apoi într-un ritm grăbit. Însă nu era o respirație ordinară sau una ce aparținea unei persoane grăbite sau obosite. A devenit o respirație întretăiată, plină de anomalii si dureri lăuntrece. Nu o poți controla. Doar ştii ca te depăşeşte şi te impune să fii altul. Unul mai nefericit şi mai singur. Şi, în acel moment, aceeaşi mână te apucă undeva in regiunea gâtului. Începi a răsufla altfel, mai adânc şi ai impresia ca devine şi mai rar. Dar e ceva fals. Răsuflarea devine una dificilă, căci te doare inima deja prinsă în cleştele deznădejdii. Vreau să te strig, să-ți spun cât de mult îmi lipseşti şi să-ți vorbesc. Te doresc acum mai mult ca oricând şi starea mea vine din acea dorință eternă de a fi cu tine. Simt acum cât de departe eşti, iar... inima şi răsuflarea mă trădează şi mă împiedică să pot fiu eu-însumi: acel ce te iubeşte încă. 

Nu pot decât să rămân sa răsuflu greu, sa simt o durere in înimă şi să încerc să cred că încă mai citeşti acest blog... şi că mă vei suna. Îmi e dor de vocea ta. Nu vreau să o uit. Îmi e dor de ochii tăi şi de acel surâs. Da, anume de el. Ştii doar tu de care. Şi ştii cum să mă găseşti...



sâmbătă, 27 februarie 2016

Din nou tu

Ochii tai i-am vazut azi si am vrut sa-ti spun ca te iubesc. Am dorit sa cred ca esti tu si, pe o clipa, am fost gata sa uit totul. Am ajuns atit de aproape de acea stare numita "fericire" incit am crezut ca sunt alaturi de tine... Ti-am vazut parul rebel in ritmul acelei melodii, dansai si te vedeam fericita impreuna cu mine. Iar apoi am realizat ca nu esti tu... sau erai?
Ma intreb daca ai avut aceeasi senzatie... Sunt sigur ca da. Si ma mai intreb daca a fost sa fie in acelasi moment. Caci de a coincis, sa stii ca ne-am vazut din nou peste miile de clipe si kilometri ce ne despart. Nu te-am auzit, dar stiu ca erai tu si ca imi sopteai melodia buzelor indragostite. Acelor buze ce se lasa sarutate cu dorinta pacatului ascuns, tainuit de aceasta lume imperfecta.
Ai fost tu si eu. Si din nou muzica, multa muzica ce ne unea si ce incerca sa ne ameteasca intr-un iures de dans, dorinta si multa iubire. Prea multa iubire ce nu doreste sa plece. Imi zimbeai si nu voiam decit sa stiu ca esti fericita anume acum, anume cu mine, pe veci. Eram, si cuvintul "noi" era de prisos.

Si mi-am zis sa nu inchid acest blog. Am decis sa il las abandonat, uitat de propriul stapin, precum cel mai mare las ce se ascundea de propria-i oglindire. Si asa si am facut. Dar iata ca stafiile trecutului ma urmaresc inca si inca nu pot sa fiu eu-insumi, si inca mai scriu... 

sâmbătă, 24 octombrie 2015

Sunt aici

Şi daca aş dori acum să ştiu adevărul, cred că aş întreba inima ceea ce simte ea cu-adevărat. Dar nu vreau să o fac, căci raspunsul nu-mi va permite să fiu ceea cu sunt eu. Iar dacă nu îmi pun această întrebare, ajung să scriu aici aceste rânduri cu speranța că le vei citi şi că nu mă voi simți singur şi uitat. Da, recunosc că-mi lipseşti atât de mult, încât acele întrebari şi răspunsuri nu doresc sa le pronunț nicicând.
De ce nu pot să mă exprim prntr-un cântec? Să fiu un Carla's dream ce le spune lucrurilor pe nume, dar ştie, în acelaşi timp, să păstreze şi un mister în piesele sale? Aş face un cântec unde aş putea să-ți spun ceea ce simt. Iar tu l-ai auzi la radiou sau pe youtube şi ai pricepe că te cânt şi te întreb dacă încă mai eşti aşa precum erai când ne iubeam... dacă încă nu ai dorit să uiți... şi dacă nu ai reuşit.
Te simt adeseori în vis. Dar începe să fie penibilă trezirea. Cred că merităm cu toții o realitate plăcută, confortabilă cel puțin. Şi dacă nu e să fie, de ce atunci să nu ne vedem altfel în vis? Şi dacă este mai bine acolo, de ce continuăm să ne trezim? Cred cu-adevărat că încă merită să nu rămânem acolo, precum nişte prizonieri, ba dimpotrivă: să fim aici fericiți.
Cred ca undeva mă contrazic pentru că continui să scriu. Dar vreau să ştii ca încă mai contezi pentru mine şi că încă iubesc ploaia. Şi dacă o iubeşti şi tu, atunci când cad picăturile, există cel puțin doi oameni ce continuă totuşi să fie fericiți din amintiri si ce zâmbesc.

P.S. Am dorit nebuneşte să te fac să surâzi. Îmi lipseşte acel surâs al tău. Sper am reuşit, chiar şi de nu plouă acum. 

vineri, 21 august 2015

Zâmbet şi pasiune

Am simțit ca eşti fericită. Am vrut să mă bucur pentru tine. Să-ți spun cât de mult îți doresc sa fii mereu aşa. Să-ți auzi propriul zâmbet in fiece zi oglindit în ochii ce-i iubeşti. Am vrut să te privesc în ochi şi să fiu sincer. Dar nu cred că aş fi putut vreodată cu-adevărat să-ți mărturisesc toate acestea. În ochii mei vei fi întotdeauna acea unică si irepetabilă femeie menită să-mi tulbure liniştea si creată din acel mozaic tainic adus cândva de îngeri. Uitat poate, însă ce a păstrat cele mai bune sclipiri de Soare. Farmecul tău mă urmăreşte încă adesea in vise... şi nu mai pot să te uit.

Am simțit că eşti fericită şi am înțeles ca viața ar trebui să continuie şi că, poate, ne este sortit să fim împreună într-o altă lume. Aşa precum scriam într-o altă postare şi aşa precum am văzut-o în filme. Două suflete pereche se vor regăsi mereu şi nu le va păsa de viața unde vor fi împreună. Vreau să cred în asta şi mă simt precum acel personaj care din răsputeri doarea sa creadă în minuni si ce nu reuşea niciodată să găsească destule dovezi pentru a-i convinge pe cei din jur.
Însă lumea din jur nu este un film. Scenariul nu a fost încă scris, îl creăm noi-înşine pe parcursul vieții. Nu avem spectatori si binele nu întotdeauna învinge. Fataliştii mă vor contrazice şi poate vor avea dreptate undeva. Dar nici ei nu vor găsi o explicație rațională de ce nu suntem împreună.

La marginea acestei filozofii mă voi opri de scris. Îmi lipseşte un zâmbet de Soare răsărit în colțul buzei şi pasiunea unei dorințe nesăbuite născute într-un început de primăvară.

sâmbătă, 6 iunie 2015

Mr. Nobody

http://www.kinopoisk.ru/picture/1696384/
As fi vrut sa fii tu. Cit de mult mi-as fi dorit sa stiu ca anume atunci, cind stiam ca viata nu trece pe alaturi de mine, sa te aud anime pe tine. Vorbeam si ii zimbeam, dar stiam ca nu esti tu. O palida naluca imi ratacea in privire, stiam ca este imposibil, dar continuam sa cred ca ai putea sa ma auzi. Si anume in acele clipe lumea capata sens si totul in jur este atit de sincer si placut! As fi vrut sa iti spun cit de mult te iubesc. Ai fi ascultat zimbind strengar precum o faceai mereu. As fi crezut ca incerci sa joci cu mine, dar mi-ai fi alungat indoiala cu un sarut. Ai fi reconfirmat adevarul vietelor noastre: ne iubim si dragostea adevarata inca mai exista. Ai fi confirmat mitul originii si puterea cuvintului. Te-as fi iubit precum o facusem prima data: sincer si cu pasiune. Iar tu mi te-ai fi daruit cu ardoarea celei ce nu uita. Am fi fost fericiti si am fi inteles cit de mult ne iubim si cit de fericiti suntem impreuna.
Dar nu erai tu si am continuat sa vorbesc. Cred ca regretul mi s-a strecurat in voce. Nu putea sa nu sa se prelinga. Iar in ochi a aparut acea tristete pe care am simtit-o ambii in acea ultima intilnire ce ne-a fost daruita de destin. A fost suficient pentru a intelege ca sufar far de tine si ca nu esti pentru mine acum. Ma repet, dar asta e... Ascult "November rain" (Gun's and roses) si ma intreb daca sunt unicul ce vede ca coincidentele sunt prea evidente. Zimbesc intristat si ramin mereu la marginea acestei dileme... si daca ai fi fost tu... 

joi, 16 aprilie 2015

Ti-am vorbit

goodfon.ru
Am vorbit cu tine si am incercat sa cred ca inca ma mai iubesti. Paradoxal, dar pe o clipa am crezut cu-adevarat ca erai anume tu. Ai cochetat si mi-ai zimbit frumos drept raspuns. Am vrut sa cred ca esti tu si am incercat sa continui discutia, ma agatam de orice posibilitate doar pentru a pretinda ca discut anume cu tine. Stiam ca nu puteai fi, dar iti vorbeam si era ceva in acea conversatie ce-mi amintea nebuneste de tine... Si vorbind intelegeam ca continui sa incerc sa ma apropii de ceea ce am cunoscut cindva impreuna. Nu ma certa, stii ca o faceam doar din iubire pentru tine si pentru ceea ce ramine depozitat in inimile noastre. Apoi am incetat sa ma mint si am revenit la banalitatea vietii.
Acum zimbesc, deoarece pe citeva minute am crezut ca te-am revazut si ca ti-am auzit vocea. :-)
E ceva deosebit in aceasta intimplare. Citeodata mi se pare ca ma auzi si ca te aud cu-adevarat. E straniu acest sentiment: continui sa cred ca inca ma auzi cind te strig si ca inca ma cuprinzi atunci cind mi se intimpla sa ma trezesc visindu-te...