v=Te11UaHOHMQ'}]}" >

sâmbătă, 2 mai 2009

De ce-asi fi trist?



De ce-asi fi trist?.. In jur este atita soare si lumea pare atit de fericita! Acum ca niciodata totul se (re)trezeste la viata si pare ca Soarele iti suride doar tie! O raza de speranta si de bunavointa cade, parca, in fiecare zi pe sufletul tau... Nu, nu sunt trist. E doar o picatura din ploaia ratacita ce s-a asezat pe obrazul meu, o amintire a nostalgicei zine primavaratice ce si-a uitat o perla sclipitoare.
De ce? Nu stiu, dar nu sunt trist, nu trebuie sa fiu.
E atita primavra in jur! Atita veselie ce asteapta sa fie trezita intr-o zi cu mai mult soare, o avalansa de bucurie si fericire ce trebuie sa vina si sa se aseze aici,linga noi, oamenii...
E deja tirziu si stiu ca nu poti citi acum aceste rinduri. Daca le-ai citi, ai putea, cred, intelege tristetea mea, o tristete lina, pura, gingasa si atit de timida incit nu indrazneste sa depaseasca acest spatiu mic, atit de diferit de primavara de afara. Daca ai fi alaturi de mine, ai dizolva aceasta tristete ce ma cuprinde aidoma unui nor de ceata. Da, anume asa - un nor de ceata.
... Dar esti departe, nu poti sa fii acum alaturi. Atunci ce fac eu?... Ma dizolv in aceasta tristete launtrica si inexplicabila in aparenta, caci nu pot altfel sa o depasesc...
De ce-asi fi trist? Stiu ca undeva existi, si chiar de nu pentru mine, existi! ..Dar, "strunele chitarei-s rupte si romanta s-a sfirsit" ? Nu, nu vreau sa fie acest sfirsit al meu, sa ramina doar ... de ce asi fi trist? In jur este atita soare si bucurie, iar lumea pare sa fie mult prea fericita acum, la inceputul acestei primaveri! Mult prea fericita ca sa poata observa un suflet trist si disperat de absenta ta! De ce nu vii sa faci sa dispara acest sentiment la inceput de primavara? Unde esti?...