vineri, 4 februarie 2011

Conditional

As dori sa scriu acum cit de mult te iubesc sau cit de mult as dori sa ma asculti, dar nu pot... As vrea sa stiu sa te ajut mereu si sa uit ca exist, as dori sa fiu acel unic barbat din viata ta care sa te ridice-n slavi, iar tu sa ramii acea unica femeie din destinul meu. As dori sa stii cit de mult tin la tine si sa-ti vorbesc ore-n sir despre noi doi. As putea atunci sa-ti povestesc despre noi doi: o interminabila poveste de dragoste ce nu ar dori sa se mai sfirseasca... Ar fi atit de frumoasa incit pasarile s-ar opri pentru a fura citeva frinturi de melodii pentru a le fredona mindre primavara, iar poetul ar putea scrie cea mai frumoasa poezie de dragoste compusa dupa Eminescu.
As vrea sa-ti spun acum toate acestea, iar tu sa ma auzi... acum, mai mult ca oricind, am nevoie de intelegerea si tacerea ta. Tacerea, deoarece as vrea sa ma asculti... Si stii de ce? Asa ai auzi cit de mult sufar acum fiind depasit de toate celea ce se intimpla in jur. As vrea sa poti acum sa-ntelegi cit de mult as avea nevoie de tine: un vesnic interlocutor indragit de mine.
As incerca sa fiu eu-insumi si sa-ti zimbesc ca-ntotdeauna, dar mi-e frica ca nu as putea s-o fac acum. Sunt atit de trist, incit vreau sa uit ca as putea exista pe aceasta lume fara tine si fara dragostea ta.
Doare si simt doar un gol, o pustietate-n jurul meu...