miercuri, 1 noiembrie 2017

Ploaia si vesnicia

goodfon.ru
Probabil, cel mai mult imi lipseste ploaia. Anume acea ploaie ce nu-ti permitea sa pleci intr-o seara tirzie... o ploaie ce ar veni, totusi, de data aceasta, pentru a ne uni. Nu stiu unde s-ar intimpla, dar stiu ca va fi o ploaie pentru noi doi, va fi un refugiu daruit sufletelor noastre pentru a regasi vesnicia. Stii cum? Prin iubire. Doar ea va putea face eterna dragostea noastra si incrusta numele peste puterea uriasa a timpului. Te voi admira si ma vei aprecia, te voi pretui si ma vei privi cu acelasi suris imaginea caruia a ramas in inima mea pe veci : te voi iubi si ma vei iubi.
Va fi istoria eternitatii noastre, vom depasi frontierile timpului si ploaia nu va fi decit un fundal ce ne va insoti. Iti voi auzi respiratia si voi simti caldura ta, iubirea ne va invalui intr-o plapuma invizibila ochilor, va crea un nimb de tacere. Ne vom privi in ochi si vom vedea fericirea. Anume acea fericire despre care inca nu s-a cintat in cintece si nu s-a scris in poezii... O dragoste ce depaseste frontierile realului si posibilului... Una ce nu poate exista alaturi de noi, in aceasta lume. Ea va pleca undeva departe, intr-un alt real, o alta lume si dimensiune unde tu si eu suntem impreuna si unde ne iubim pentru ca am ales de a fi un tot intreg. Acolo suntem noi-insine si lumea din jur nu exista decit doar privita prin ochelarii acestei iubiri ce ne urmareste inca aici...

Vreau sa te simt aproape, mult prea aproape de mine... imi e dor de ochii tai, nu i-am vazut de o vesnicie. Probabil i-a furat impreuna cu dragostea... ochii tai vor aduce sclipiri de fericire, nu stiu cum voi reusi sa te privesc, dar voi simti aceeasi caldura ce ne insotea cindva. Era, probabil, caldura vesnicei primaveri, schimbarea inevitabila a vietii, destinelor noastre. Vei fi tu tu. Punct. Iubire. Pasiune. Extaz. Vesnicie...