v=Te11UaHOHMQ'}]}" >

vineri, 24 ianuarie 2014

Undeva

Si iarasi te caut undeva in amintiri. Te gasesc si incerc sa te retin. Evident, imi luneci printre ginduri si te indepartezi, nu poti fi aproape, caci sunt doar niste amintiri. Si atunci inima mea se umple de lacrimi. Si atunci incep a te cauta in viata de aici si inteleg unde, de fapt, traiesc. Nu te gasesc nici in aceasta viata, nici in acest univers. Si-mi doresc sa ma trezesc, sa evadez din acest vis. Si ajung sa nu mai inteleg care este adevarata viata, unde suntem noi, unde esti tu, unde...
Ai disparut, te-ai evaporat undeva printre aceste doua lumi. Nu mai stiu unde sa te regasesc. Si acel roman ce-l scriam in doi a ramas abandonat, fara sfirsit. Un roman contemporan unde cititorului i se lasa dreptul de a pune punctul final oriunde va dori.
Vreau sa te stiu alaturi si realizez imposibilul acestui gind: nu esti in lumea aceasta cu mine, iar in alta viata nu pot patrunde deoarece acolo, undeva un alt eu si tu ar trebui sa fie impreuna si sa realizeze visul nostru de pretutindeni de a fi fericiti.

miercuri, 8 ianuarie 2014

Despre noi

Despre noi se va scrie o carte. Va fi numaidecit un poet, un romancier, un scenarist sau un compozitor ce va descoperi undeva aceasta istorie de amor, aceasta capodopera, acest imn al dragostei. Va publica cartea sa sau va compune acea melodie crezind in zadar ca va face bani. Nu va fi sa fie, dar, in schimb, o puritate de nedescris va raminea asternuta in acea carte, in acel film sau melodie; o sinceritate a sentimentelor va persista mai multe generatii si exemplul acelei iubiri va fi citat in literatura universala. Sunt sigur ca anume asa se nasc adevaratele opere de arte: sunt niste trairi intense, pline de suflet si sinceritate. Nu poate fi altfel, caci am pierde increderea in arta, increderea in iubire si-n frumos.
As dori sa pot scrie asa precum o va face poetul, poate as dori chiar s-o fac si mai frumos si mai reusit. Dar nu as putea, nu as reusi sa redau asa precum o va face el in opera sa, fie ea un cintec, o poezie, un roman sau un film.
Voi sti ca te voi recunoaste in acea opera, ma voi revedea si voi retrai din nou acea dragoste surprinzatoare ce se nastea cindva intre noi. Voi revedea fericirea noastra si voi cinta impreuna cu cele doua personaje: tu si eu. Va fi frumos, va fi irepetabil, va fi de neuitat. Si voi astepta cu sufletul la gura finalul. Cit de mult imi voi dori sa fie unul fericit! Cit de mult voi avea nevoie in acel moment de o poveste cu final ca-n filme. Voi spera cu-adevarat ca inca nu totul va fi pierdut. Voi spera precum sper inca acum ca ne va fi dat sa fim impreuna fericiti.

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Viata in ritmul acelei melodii

Anume cind aud aceasta melodie imi pare ca inima mi se va opri si nu va mai dori sa continua sa bata. Suna banal de parca as citi un roman de dragoste cumparat intr-o gara trista de un calator plictisit. Dar asa este. Realizezi ceea ce scriu? Acesta e adevarul. Si el doare precum si inima.
Dar ma bucur in acelasi timp. Doar eu simt cu-adevarat acest ritm si doar mie se deschide adevaratul sens al acestor ritmuri.
Apoi imi imaginezi ca tu esti alaturi in acel cintec si ca ambii suntem creatorii unui destin - destinul melodiei vietii noastre comune. Si atunci realizez cit este de frumoasa viata-n doi si cit de minunata e acea melodie, melodia ce rasuna acum. O ascult, o înghin, o admir si cred in tine. Apoi ma dezamagesc, stiu ca n-o asculti si esti undeva departe, atit de departe incit nu te pot gasi nici chiar cu inima... te pierd si ma doare. Si anume atunci mi-e frica ca ea nu va mai dori sa revina, imi pare ca-i pierd undeva ritmul asa precum as pierde vocea mea intr-un ecou surd.
As dori sa scriu in final ca totul va fi bine si ca undeva, cindva vom fi impreuna asa precum ne este sortit. Si chiar de sunt sigur de acest lucru astept sa mi-o spui tu si atunci inima va continua sa bata in ritmul acestei melodii...