Viata in ritmul acelei melodii

Anume cind aud aceasta melodie imi pare ca inima mi se va opri si nu va mai dori sa continua sa bata. Suna banal de parca as citi un roman de dragoste cumparat intr-o gara trista de un calator plictisit. Dar asa este. Realizezi ceea ce scriu? Acesta e adevarul. Si el doare precum si inima.
Dar ma bucur in acelasi timp. Doar eu simt cu-adevarat acest ritm si doar mie se deschide adevaratul sens al acestor ritmuri.
Apoi imi imaginezi ca tu esti alaturi in acel cintec si ca ambii suntem creatorii unui destin - destinul melodiei vietii noastre comune. Si atunci realizez cit este de frumoasa viata-n doi si cit de minunata e acea melodie, melodia ce rasuna acum. O ascult, o înghin, o admir si cred in tine. Apoi ma dezamagesc, stiu ca n-o asculti si esti undeva departe, atit de departe incit nu te pot gasi nici chiar cu inima... te pierd si ma doare. Si anume atunci mi-e frica ca ea nu va mai dori sa revina, imi pare ca-i pierd undeva ritmul asa precum as pierde vocea mea intr-un ecou surd.
As dori sa scriu in final ca totul va fi bine si ca undeva, cindva vom fi impreuna asa precum ne este sortit. Si chiar de sunt sigur de acest lucru astept sa mi-o spui tu si atunci inima va continua sa bata in ritmul acestei melodii...