v=Te11UaHOHMQ'}]}" >

luni, 30 martie 2015

O noua postare

www.goodfon.ru
Am uitat cum arati. Mai bine zis nu am uitat, ci nu mai stiu cum arati acum cu-adevarat. A trecut atita timp, incit imi permit sa revin doar la cele vazute in acea ultima noapte: imi reamintesc cit de fierbinte era respiratia ta... si tu. Vesnica tu. Un ultim far din toiul noptii vazut de acel marinar in largul oceanului. Probabil, ai fost ultimul meu reper real in viata. Si acum nu ma aseaman decit c-un pribeag pierdut in marea vietii. Ai fost raza de soare ce mi-a luminat drumul. Din pacate, a fost unul fara tine. Si cit de straniu suna: in clipele in care eram in doi, simteam deja cit de mult mi-ai lipsit inainte de a te intilni. Acum, privesc in acel trecut si simt cit de fericiti am fost. In acea noapte am iesit sa privesc stelele si am inteles ca sunt toate mute: nu le raminea decit sa ne lumineze iubirea. Si nu puteau s-o faca mai mult decit le permiteam noi:  eram mult mai puternici si abia acum inteleg plapinda lor dorinta de a ne sustine in toiul acelei nopti. Admirau fericirea noastra.
Cind am fost aproape de tine am crezut ca ma voi regasi intr-un film american unde exista un happy end. Credeam ca uitindu-ma din acea fereastra, atunci cind te lasam in trecutul nostru, atunci cind inima mi se stringea de durere, credeam cu-adevarat ca te voi revedea. Am ridicat privirea stiind ca nu vei fi, insa imaginatia mea te-a desenat acolo. Ti-am zimbit si am plecat cu inima impacata. Era o a doua oara cind te vedeam unde nu erai cu-adevarat. Dar am stiut ca ma vei visa. Am simtit ca asa va fi. As fi putut sa vin si sa-ti spun ca te iubesc. Sper asa si am facut. Sunt lucruri ce nu le poti stapini si dragostea noastra este unul din ele. Ea se prelinge lin peste timpul tăios si patrunde incet in adincuri, la origini. Am construit ambii un inceput, stiu ca ai simtit si tu in acele nopti cit de reala era viata noastra
Imaginea ta, ultima nopate, stelele, vocea ta la telefon, despartirea inexistenta, visele si... o noua postare.

P.S. Nu se vede clar cine sunt acei doi in acea foto, dar se vede clar ca sunt fericiti.
Orice n-ar fi in jurul nostru, impreuna ne-am simti precum si ei. 

marți, 24 martie 2015

:-)

Imi este greu sa inteleg ce anume se intimpla cu mine. E ceva neobisnuit, un sentiment straniu, ceva ce nu am mai simtit de atita timp incit il credeam pierdut pe veci. Dar stiu ca inca mai sunt capabil sa traiesc anume datorita acestui moment. Stiu ca anume acum totul capătă sens si devine colorat.
Am visat ca inca ma mai iubesti si ca lumea exista nu doar la conditionalul din postarea mea precedenta. Acest vis imi da forte si incerc sa cred ca nu ramine totul dupa perdeaua trecutului si a uitarii.
Am sa te astept la marginea noptii, stii tu unde, acolo unde gindurile noastre se unesc mereu si unde vom exista vesnic impreuna, acolo unde dragostea noastra nu are hotare. Anume acolo unde zvicnesc inimile noastre si se cauta privirile indragostite. Vom exista atita timp, cit acest sentiment ne va uni.
Apropro, stii ce simteam adineaori? Cred ca era Speranta. :-) Iti multumesc pentru ea.

P.S. Am devenit laconic. Sa fie oare vreun semn? :-) Sincer, sper asa sa fie. Am obosit sa fiu nefericit.