joi, 30 decembrie 2010

Singur de sarbatori.

Stii ce ma infioara cel mai mult? Sa intilnesc sarbatorile de unul singur.
Mi-a spus cineva aces lucru si acum realizez ce inseamna cu adevarat sa fii singur si... trist. In plus, stii ce ma infioara acum? Sa privesc lista mea de prieteni si sa realizez ca nu am cu cine vorbi pentru a-i marturisi ceea ce simt cu adevarat. Sunt singur. Si aceasta idee imi strapunge toata fiinta.
Privesti in jur si nu-nteleg unde ma aflu: sunt de unul singur in fata unui imens pustiu ce se numeste viata si nu mai stiu ce mai vreu si unde s-o apuc pentru a gasi ceea ce caut de atita timp: linistea si dragostea adevarata.
Ma simt de unul singur, cu toate ca sunt inconjurat de atita lume ce se grabeste de a fi fericita la sfirsitul acestui an. Cu totii fug undeva, se precepita pentru a sarbatori ceva impreuna cu cei dragi.
Ma simt aidoma unei melodii cintate de un calator la un mijloc de desert. El a plecat, iar ritmurile fredonate de el au ramas undeva asezate la marginea drumului si se sting usor sub razele unui soare rosu. Un soare ce pare sa moara la un sfirsit de zi. Sunt aidoma acelei melodii ce nu doreste sa moara singura, abandonata la marginea soselei si incearca sa se mentina inca un pic, inca o clipa...
Stii cum ma simt acum? Ma simt asa precum ar trebui sa se simta un om ce iubeste si ce nu intelege de ce isi pierde acum dragostea. Explica-mi, de ce pleci?... De ce?..


Azi am vrut sa-i scriu un ravas tie. Mi-am zis sa-mi pun toata dragostea mea in el si sa ma asigur de a fi citit de tine, vreau sa simti durerea mea acum.
Am incercat sa-nteleg de ce nu-mi mai raspunzi si de ce vrei sa pari atit de fericita. Am pus in acea scrisoare toata dragostea mea si toata tristetea... Dar, nu ai vrut sa-l auzi, acel strigat de disperare ce ti-am trimis azi. Ai ramas rece in cochilia imaginatei tale fericiri si ai continuat de te minti pe tine insati.

Am privit din nou acest oras trist far de tine si am incercat sa zimbesc. Este unicul lucru ce imi mai poate insufla acum incredere in viitor. Si nu doresc sa cred ca va fi un viitor fara tine. Te iubesc.

Un comentariu:

  1. am citit acum aici desi e postat de aproape 1 an. inainte cu citeva min am gasit pe net "povestea unei urite"....astea pentru ca in cautarea mea nebuna dupa ceva anume....brusc am intors derulatul inapoi...sint povesti scrise in suferinta, din durere si ca tot ceia ce e din suflet la suflet se duce. nu pot da sfaturi, nu sint in masura dar ca un exemplu pot spune ca si "povestea unei urite" undeva mi se potriveste ca nu sint un tip chiar frumos si am avut multe de patimit pe tema asta dar si povestea "singur de sarbatori" e aproape ce am trait eu ani la rind, motiv pentru care o simnt ca si cum ar fi scrisa de mine.
    pe scurt am trait dezamagiri mari in viata, ani la rind de singuratate, am incercat prietenii si pe net si in viata reala toate erau un esec ma nascusem fara noroc si sufeream, frumos nu eram, bani nu aveam, case nu aveam, masini nu etc...cine spune ca frumusetea si bani nu conteaza o spune numai sa nu te jigneasca dar eu va spun ca conteaza amindoua. va spuneam ca sufeream atunci, aproape aveam insomnii, dar....suferinta e pina te impaci cu tine. dupa citiva ani abia, am reusit sa fac sarbatorile singur de cele mai multe ori dar fara sa sufar, eram impacat cu mine, imi gasisem echilibru. nustiu cum sa explic nu ma prea pricep la cuvinte dar pot spune cu juramint ca atunci cind tu ca om doresti ceva anume( un partener) neaparat si din diferite motive nu il poti obtine sau te dezamagesti ca nu ai gasit la standardele tale atunci suferi, suferi suferi.. dar cind reusesti sa renunti la acele standarde si nu mai te intereseaza decit sa fie un suflet care sa respire linga tine fara pretentii de genul, sa nu fumeze, sa stie sa gateasca sa aiba nustiu cite scoli si altele cite si mai cite...abia atunci il vei gasi. renuntarea la barierele pe care le facem nu trebue sa fie doar inscrisuri sa nu ma intelegeti gresit ci mental...atunci cind nici macar nu le mai gindesti, atunci poti spune ca ai ridicat barierele si.....e simplu de aici, ca esti urit, ca esti fara bani..nu mai conteaza, ai obtinut libertatea sufletului tau care este nepretuita. oriunde vei merge si cu oricine vei discuta ii vei transmite fara sa vrei siguranta ta si pasiunea pentru viata si pentru ceilalti, atunci vei deveni un om necomplexat, sigur pe el, puternic si imun la tot felul de vorbe, injurii, jigniri etc..nu te mai temi atunci sa intri in seama cu anumite persoane si nici nu te mai simnti jignit cind cineva te refuza policos, acestea fac parte din viata si trebue sa le invatam
    d-vs. sinteti un tip chipes iar eu unul sint mai urit mergem amindoi sa ne angajam la o firma cine creeti ca va obtine aprobarea postului? cu siguranta d-vs., dar poate la unele persoane ati auzit si de expresia "urit, dar e simpatic" pai.. cum vine...ori urit, ori simpatic. vedeti aici intervine libertatea launtrica de care va spuneam mai sus, asta obtii cint te regasesti pe tine, acea frumusete interioara

    RăspundețiȘtergere

Poti adauga un comentariu aici