De ce scriu

Ma intreb citeodata de ce continuu sa scriu... Stiu ca nu voi putea niciodata sa traiesc ceea ce as fi putut trai cu tine, iar regretele intirziate nu aduc nimic decit o durere amara. Stiu cit de mult te iubesc si realizez cit de fericit as fi fost cu tine. Stiu ca, de fapt, nu as putea trai fara tine prea mult, ma tin in viata datorita anume acestor cuvinte ce le scriu pentru tine... 
Te iubesc atit de mult, incit nu pot fi fericit chiar scriind aceste rinduri, chiar stiind ca le vei citi nu pot simti pe deplin acea fericire ce mi-ai daruit-o cindva demult, cind am fost impreuna si cind ne-am cunoscut. Si iata de fiecare data cind scriu ceva pentru tine ma gindesc cit de fericit am fost, cit de fericit as fi putut fi si cit de mult te iubesc acum. Apoi incerc sa ma gindesc ca vei citi aceste rinduri si vei intelege ca iti scriu anume tie si te vei intoarce pentru a imi spune ca nu m-ai uitat, ca inca existi pentru mine.
Ma intreb ce as putea face pentru a te face sa intelegi ca am nevoie de tine, ca continuu sa traiesc deoarece scriu aceste rinduri pentru tine... oare intelegi cit de mult vreu sa fiu cu tine?... intelegi ce inseamna aceasta durere launtrica ce vine in fiece seara pentru a imi spune inca o data ca nu esti linga mine?... Simti oare disperarea sufetului meu ce te striga in fiece noapte?.. Unde esti acum? Ce faci?.. Mai exist oare pentru tine asa cum am existat cindva?.. Cine te stringe in brate acum?.. Il iubesti?.. Il iubesti asa cum ma iubeai pe mine?
Pot sa cred in tine asa cum am crezut cindva?.. Ma vei intelege asa cum stiai sa o faci cindva?...
Te iubesc. Am vrut sa iti scriu azi aceste cuvinte de mai multe ori, le simt atit de puternice in noaptea aceasta!... As dori sa fii linga mine, sa le auzi valoare. Nu am putut sa tac, am pronuntat azi ceea ce ma tine in viata si ceea ce ma face inca sa traiesc, sa scriu si sa sper... Ma doare fara tine.