...te-am intilnit si am stiut ca esti tu

Cind te-am intilnit am stiut ca esti tu. Nu ma intreba cum: am simtit, am trait, am gasit raspunsul intrebarii mele, stiam ca tu esti anume Ea, acea unica. Iubirea noastra am vazut-o in vise, am cintat-o in melodii si am scris-o de mii de ori in acele balade de amor. Ea este vesnica, unica si pura. O iubire ce nu se gaseste oriunde, o poveste de dragoste irepetata, veridica, unica, acea ce se da drept exemplu. 

Cind te-am intilnit am stiut ca esti tu. Si chiar de nu te-am sarutat in aceeasi clipa, gustul acelui sarut l-am simtit ambii mult mai inainte. Stiam ambii ca deja a mai fost sa fie. Sufletele noastre se cunosteau de undeva si se regaseau in acea zi... sa fi fost o alta zi, un alt timp, o alta lume... nu conteaza. Stiam ca esti tu. O forta mult mai puternica decit ceea ar incapea in cuvintele mele ma facea sa simt ca esti tu.

Simt si acum cit de gingasa erai. Emanai un tot intreg de feminitate si pasiune! Ma priveai atit de dulce!... cit de mult as dori sa te resimt acum!.. Iar muzica continua sa rasune, tu ma privesti si eu iti vorbesc chiar si daca cuvintele sunt de prisos. Ne intelegem fara de a vorbi. Suntem undeva mai sus de banalitatile verbale, nu avem nevoie de ele. Noi suntem impreuna si vorbim, ne iubim, ne simtim doar privindu-ne. E atita energie in jur, incit nimic, absolut nimic nu mai conteaza atunci. Tu si eu - un univers infinit se ascunde undeva si el cuprinde aceasta nemaivazuta poveste de amor.

Stiu cum te numesti, numele tau l-am visat de mii de ori: ne e nevoie sa mi-l spui. Iti soptesc doar "Te cunosc, deja te-am visat"... Nu e cazul sa continui. Zimbesti si imi spui acelasi lucru. Si atunci realizez ca este totul reciproc si ca intotdeauna a fost asa, mereu va fi. Nu pot sa-mi explic, insa adevarata Dragoste nu cere explicatii. Nu le cauta, doar traiesti-o! Simte-o!

Cind inteleg ca nu esti linga mine, inima mea se umple de amaraciune. Nu credeam ca ar putea cuprinde atita durere si singuratate. Imi este greu sa o impac cu amintiri. Doreste sa retraiasca acele clipe cind te-am intilnit si am stiut ca esti tu.  

La doi

Am visat fericirea.
Semăna cintecului fredonat de tine, parea sa fie foarte luminoasa, plina de caldura si sinceritate. Erai tu si lumea din jur, acea părticica de lumina furata Soarelui, o clipa de vesnicie ce se asterne pe pamint. Era o fericire posibila, uitata undeva sub miile de pagini de durere scrise intr-un sfirsit de saptamina, o particică de lumina asezata la marginea unei nopti. Era. Şi am simtit ca esti si tu, cumva, o parte a ei. Si am vrut sa te strig, sa o strig pe nume. Am vrut sa o retin.
Evident, nu am reusit. Am dorit sa cuprind o lume in care nu-mi gaseam locul, o lume căreia îi paream mereu strain. Un fior mi-a reamintit ca, totusi, inca mai traiesc. Am inchis ochii. I-am deschis. Nu mai stiu unde eram, dar stiu ca simțisem ca traiesc fericit.
...Erai atit de departe, dar totusi ti-am simtit emotiile. Nu stiu ce ai avut de trait, nici evenimentul ce te-a marcat. Dar sunt sigur ca a fost ceva important. Sper sa-ti fi adus doar emotii pozitive si vise colorate in roz. Nu uita ca impartasim, adeseori, aceleasi sentimente. Fii atenta la ceea ce simti: ar putea sa ma bucure sau sa ma doara si pe mine.