Din nou tu

Ochii tai i-am vazut azi si am vrut sa-ti spun ca te iubesc. Am dorit sa cred ca esti tu si, pe o clipa, am fost gata sa uit totul. Am ajuns atit de aproape de acea stare numita "fericire" incit am crezut ca sunt alaturi de tine... Ti-am vazut parul rebel in ritmul acelei melodii, dansai si te vedeam fericita impreuna cu mine. Iar apoi am realizat ca nu esti tu... sau erai?
Ma intreb daca ai avut aceeasi senzatie... Sunt sigur ca da. Si ma mai intreb daca a fost sa fie in acelasi moment. Caci de a coincis, sa stii ca ne-am vazut din nou peste miile de clipe si kilometri ce ne despart. Nu te-am auzit, dar stiu ca erai tu si ca imi sopteai melodia buzelor indragostite. Acelor buze ce se lasa sarutate cu dorinta pacatului ascuns, tainuit de aceasta lume imperfecta.
Ai fost tu si eu. Si din nou muzica, multa muzica ce ne unea si ce incerca sa ne ameteasca intr-un iures de dans, dorinta si multa iubire. Prea multa iubire ce nu doreste sa plece. Imi zimbeai si nu voiam decit sa stiu ca esti fericita anume acum, anume cu mine, pe veci. Eram, si cuvintul "noi" era de prisos.

Si mi-am zis sa nu inchid acest blog. Am decis sa il las abandonat, uitat de propriul stapin, precum cel mai mare las ce se ascundea de propria-i oglindire. Si asa si am facut. Dar iata ca stafiile trecutului ma urmaresc inca si inca nu pot sa fiu eu-insumi, si inca mai scriu...