Mi-as fi dorit sa-mi scrii ca ma iubesti. Cuvintele tale de amor ar fi lunecat lin peste inima mea invelind-o precum o plapuma in miez de iarna. As fi crezut sinceritatea vocalelor si certitudonea consoanelor. As fi crezut ca fericitea este acolo, linga tine, ca totusi am putea sa fim. As fi devenit o stea pe o bolta cereasca unde as fi luminat doar pentru tine.
Insa... daca mi-ai fi scris ca ma iubesti... nu pot sa stiu ce ar fi facut inima mea. Suferinta unei posibile vieti comune ar fi distrus realitatea inconjuratoare si m-as fi pierdut din nou in acest blog. M-as fi strecurat intre acele doua lumi: reala si posibila. Iar urmarile le-ai fi citit aici, asternute undeva intr-un spatiu virtual. As fi fost aici, din nou, singur pentru a te striga.
...am redevenit public si contactabil, am redevenit real si nu virtual. Am obosit sa traiesc printre fantome. Am decis sa fiu aici si acum, vreau atit de mult sa fiu fericit. Si chiar de-mi vei scrie "te iubesc" voi incerca sa fiu real asa precum esti si tu, asa precum te-am cunoscut cindva si precum te-am iubit. Si chiar de te mai iubesc inca vreau sa o fac public, real si sa-mi traiesc sentimentele nu doar pe acest blog. Salut, iubire :-)
