Sa te ating

Cel mai mult imi lipseste... sa te ating. Nu rade, sunt sincer. De fapt, mi-ar fi greu sa iti spun exact ceea ce imi lipseste cel mai mult. Acum insa stau sa imi aduc aminte cum te simteam si cum pielea mea se atingea de a ta si cum tresaream impreuna la atingirile corpurilor noastre. De aici si venea magia excitarii: imi e dor sa o resimt, imi e dor de tine, iubire. Vreau sa pot sa-mi amintesc cum mana mea luneca usor pe corpul tau si cum tu ma cuprindeai... Vreau sa fiu capabil sa pastrez o senzatie venita din acele zile cand existam doar pentru a ne iubi. Nu reusesc si de aceea cel mai mult imi lipseste acum sa te ating. Unde esti? Vino, caldura sufletului meu este suficienta pentru a te face sa-ti strecori corpul tau linga al meu. 

Romane, cintece si filme

Ma simt trist fara tine: iubirea vine sa imi sopteasca numele tau in fiece clipa ce o traiesc nestiindu-te alaturi! Ma stringa inima, te cere pentru a-ti marturisi cit de mult te iubeste. Iar tu nu esti aici si dormi acum undeva, probabil, leganata de razele iubirii mele. Da, te iubesc si tu nu vrei sa ma auzi deoarece preferi sa te stii izolata in palatul tau casnic, intr-o realitate cotidiana ce nu-ti permite sa te stii iubita de mine. De ce? Pentru ca ai suferi mai mult: ai realiza ca o asa iubire nu exista decit doar in romane, cintece sau filme... O iubire ca-n filme, vorba cintecului.
Imi lipsesti pentru ca vreau sa fiu cu tine. Cit de banal suna! Dar este adevarat, acum va trebui sa crezi cuvintelor mele: sunt mesagerii dragostei mele, anume acelei pasiuni ce rezista timpului si nu este decit doar in... romane, cintece si filme! :-) Vreau sa fac un pic de haz, sa iti spun aceleasi lucruri insa fiind mai vesel. Dar nu pot. Nu reusesc decit sa iti spun cit te iubesc si cit de departe te simt. Pacat. Vreau sa pling, dar nu o fac pentru ca mine, cind ma voi trezi, doresc sa iti pot spune cit de mult te iubesc si tu sa nu banuiesti cit de mult traiesc doar cu tine... exact ca-n romane, cintece si filme! 

Te iubesc

Bună, iubito!

De multe ori mă gândesc la tine. Întotdeauna mă gândeam, chiar și când ne-am rătăcit ambii în această lume. Și undeva, în adâncul inimii, mă durea. Dar știi că zâmbeam. Sincer. Îmi aduceam aminte de tine, de noi, de ploaie. Și zâmbeam. Apoi ascultam "M..." sau "Ч.." și din nou zâmbeam.  :-)

Nu am avut timp să avem certuri, neînțelegeri sau probleme între noi: am trăit ambii o veșnică iubire, pură și unică. O iubire ce nu a avut timp să se păteze de grijile cotidiene, o iubire ideală. Am trait-o doar cu tine, iar tu ai simțit-o doar cu mine. Am fost un tot întreg ce nu a putut fi mult timp împreună, dar a fost! Scriu acum si zâmbesc. Îmi e dor de surâsul tău. Doar tu știi de care. Mi-aș dori acum să-l revăd... și să te revăd. 

Te iubesc, scumpo!.. Mereu te-am iubit și numele tău îl repetam acolo, undeva în adâncul inimii pentru a-l rima cu o veșnică iubire, acea iubire ce o trăiești, probabil, o dată în viață. 

Am vrut să-ți vorbesc. Și să te sărut. Să îți spun acest adevăr. Meriți să îl știi. Pentru că ești iubită, admirată și dorită. Ai fost și vei fi. Zâmbește, te rog, acum pentru mine: vreau să citești și să adaugi la această declarație picătura prezentului ce ne lipsește atât de mult. 

Te iubesc, Soare.