Bună, iubito!
De multe ori mă gândesc la tine. Întotdeauna mă gândeam, chiar și când ne-am rătăcit ambii în această lume. Și undeva, în adâncul inimii, mă durea. Dar știi că zâmbeam. Sincer. Îmi aduceam aminte de tine, de noi, de ploaie. Și zâmbeam. Apoi ascultam "M..." sau "Ч.." și din nou zâmbeam. :-)
Nu am avut timp să avem certuri, neînțelegeri sau probleme între noi: am trăit ambii o veșnică iubire, pură și unică. O iubire ce nu a avut timp să se păteze de grijile cotidiene, o iubire ideală. Am trait-o doar cu tine, iar tu ai simțit-o doar cu mine. Am fost un tot întreg ce nu a putut fi mult timp împreună, dar a fost! Scriu acum si zâmbesc. Îmi e dor de surâsul tău. Doar tu știi de care. Mi-aș dori acum să-l revăd... și să te revăd.
Te iubesc, scumpo!.. Mereu te-am iubit și numele tău îl repetam acolo, undeva în adâncul inimii pentru a-l rima cu o veșnică iubire, acea iubire ce o trăiești, probabil, o dată în viață.
Am vrut să-ți vorbesc. Și să te sărut. Să îți spun acest adevăr. Meriți să îl știi. Pentru că ești iubită, admirată și dorită. Ai fost și vei fi. Zâmbește, te rog, acum pentru mine: vreau să citești și să adaugi la această declarație picătura prezentului ce ne lipsește atât de mult.
Te iubesc, Soare.
