Extaz

...Fierbinte, multa pasiune, bataii de inima, te string si iarasi te simt linga mine... secundele se scurg intr-o uitare deplina si ingerii ne invidiaza vazindu-ne atit de fericiti. Ne oprim si ne privim in ochi: o lume intreaga a disparut in acea noapte, existam doar noi doi si dorinta ne strapunge din nou. Ne invelim in placerea corpurilor noastre, ele simt dorinta noastra interminabila, ne ghicesc orice intentie,... ne iubim... iarasi totul arde in jur, o bezna de placere ne inconjoara, ochii tai ma cheama din nou si ne cufundam din nou in extazul dragostei noastre... E ceva incomparabil, indescriptibil: scrieti ADRENALINA cu litere mari, porniti focurile de artificii, aprindeti un rug, scufundati-va intr-o mare de iubire - sunt doar niste senzatii minore ce ar putea sa reflecte ceea ce simteam impreuna... Pasiune dusa pina la extrem, inflacarare infricosatoare, ardoare nesabuita, voluptate ... tu si eu - doua suflete neprihanite in dansul dulcei si salbaticei iubiri!... Miniile nu pot uita conturul corpului tau, iar atingerile sufletelor noastre au lasat o senzatie (deja, parca, uitata) de extaz ceresc... Te caut in visul meu, asa te tin minte si asa te voi dori intotdeauna.
Sper simti acum sarutul meu...

Minciuna primului rind

Azi am vrut sa mor, nu mai merita sa traiesc.
Sensul pierdut de mai multi zeci de ani era de pierdut pe veci. L-am ingropat sub teancul de pareri de rau si tristeti acumulate de secole... nu erau secole, stiu asta, dar trecuse atita timp incit nu mai puteam sa-mi gasesc ceasul pentru a realiza cite lacrimi uscate s-au prelins de atunci. O lunga si nemarturisita durere zacea de atita timp... Am ravasit sufletul, iar el nu imi mai poate ierta trecutul, am incercat sa il impac cu realitatea stearsa. Nu am reusit. As fi vrut sa incerc sa pling. Dar nu puteam, ma stiai puternic si nu as fi indraznit. Atunci am scris aceste rinduri si mi s-a facut rusine: sa vrei sa mori este un pacat. Atunci am sters primul rind, dar conturul literelor a ramas acolo si acum e prea tirziu...
Te rog, nu citi primul rind.

Pentru tine

Am vrut sa iti scriu in versuri cit de mult te iubesc. Am vrut sa astern aceste cuvinte intr-o logica fireasca, asa incit sa simti dragostea mea in versuri. Am incercat sa imi imaginez cum as putea crea asa ceva pentru tine - poezia unei iubiri adevarate, lipsite de artificiul lumii noastre imperfecte. Am adunat totul ce cunosteam despre poezie si iubire: dar, vai... nu am putut sa fiu poet. Sentimentele mele nu voiau sa se aseze pe logica fireasca a poeziei, dragostea adevarata nu putea incapea in versuri...
Atunci mi-am zis sa asez totul in proza - as fi scris cit de mult doream sa ma poti simti intr-o poezie si, apoi, cit de mult te iubesc. Am asezat totul intr-o gramada de cuvinte fierbinti si sincere - am incercat sa inteleg cum as putea sa iti scriu cit de mult imi lipsesti acum si azi... dar, vai, ... iarasi nu am reusit. Gindurile mele nu puteau aseza totul intr-o logica construita a unei proze: are si ea regulile sale de construire...
Te doream atit de mult, incit nu am renuntat: mi-am zis sa iti dedic un cintec, cuvintele caruia sa le compun tot eu, iar melodia dragostei mele sa o asez pe note muzicale. Am inceput sa compun, dar, vai... nu reuseam sa imbrac in doar sapte note muzicale ceea ce simteam... era atita dragoste in ele, cum as fi putut reusi?...
Si atunci am devenit trist. Tristetea mea a preluat-o vintul si a ridicat-o in nori. Ploaia a plins-o peste vai, iar Soarele a uscat-o... Niste pasari au preluat-o din nou si asa ea a continuat sa calatoreasca in lume... Acum, o aud in fiecare noapte - melodia tristetei mele, o dulce si melancolica cintare dusa de Vint, Ploaie, Soare si Pasari.
Te rog, daca o auzi acum, vreau sa stii - este Melodia dedicata tie: este dragostea vietii mele, esti tu.  

Am vorbit cu Mos Craciun

Am vorbit cu Mos Craciun. Era obosit si foarte trist. Ma compatimea, voia sa imi aduca in cadou ceea ce, spunea el, meritam deja demult. Nu mi-a spus ce anume. Dar era trist, foarte trist. Incerca sa-mi zimbeasca, sa imi zica cit de mult as fi meritat acel cadou... dar, in acelasi timp, imi promisese sa treaca si pe la anu. Stiam ca nu voi fi cumpatat si iarasi nu voi merita cadou din partea lui, dar el imi zimbise. Pur si simplu imi zimbise si a plecat. Am ramas sa il privesc mut si sa il vad cum se inalta spre Tara Nordului, spre casa. Avea nevoie si el de odihna.
Iar eu am ramas sa ghicesc ce cadou imi pregateste pentru anul viitor. Incercam sa cred ca imi va aduce linistea cea dorita si ... pe tine. Insa stiam ca nu este posibil: nu e cazul sa speri ceva, ce nu poate sa se intimple vreodata... Dar, totusi, Mos Craciun are puteri magice. Poate, atunci, ar fi totusi posibil sa pot primi acel cadou unic si atit de dorit, acea liniste unica ce ai aduce-o tu la mine-n suflet si ce m-ar face sa nu-l mai vad niciodata atit de trist pe Mos Craciun.