Eram atit de obosit incit am uitat sa-ti scriu. Nu mai intelegeam daca am facut-o sau ba. Eram cuprins de viltoare evenimentelor futile, lipsite de importanta pentru noi si am uitat sa-ti spun cit de mult te iubesc. Nu mai stiam unde ma aflu atunci, eram pierdut undeva inte serviciu si somn, undeva intre noi doi... iarta-mi sinceritatea, dar nu am stiut cum sa reactionez: in aceasta lume rapida am uitat sa-mi reamintesc de ochii tai. Apoi, cautind ceva in trecut, am redescoperit flacara dragostei noastre: lumina undeva ascunsa dupa perdeaua tacerii...
...era un vis urit ce-mi inclestase inima, credeam ca nu te mai vad si am inteles ca nu a fost totul decit doar un vis pierdut cind am citit in indiferenta ta o picatura de speranta: o speranta ce-mi soptea ca inca am putea fi impreuna. Atunci am deschis acest blog si am scris ca te iubesc. Nu mai stiam de vei citi sau nu, dar am dorit sa-ti strecor acest sincer sentiment in pofida tuturor celor ce ne despart. Am deschis inima pentru a-ti darui adevarul ascuns ce-l pastreaza doar pentru tine. Nu am sperat sa-l citesti vreodata aici, dar gindul ca poate il vei intelege si-l vei accepta ma incalzea in acel moment. Eram doar tu si eu, doar adevarul iubirii noastre presarat printre cele mii de iubiri ce cuprind si mentin lumea.
Acum zimbesc. Stiu ca nu esti alaturi, dar zimbesc deoarece stii ca te iubesc. Iar tu, de ai permis sa se aseze un suris pe buzele tale, ai acceptat acel strop de caldura ce vine acum sa coboare direct in inima ta. Zimbesti?.. Sper ca da si atunci stelele vor straluce in noapte mai puternic, iar tu si eu (doua luminite pierdute undeva in viltoarea acestei lumi nebune) vom ghici de ce in aceasta noapte lumea este mai buna, mai linistita si mai luminata. Te vei ghindi la mine, iar eu voi incerca sa te pastrez cit mai mult in visul meu pentru a-ti spune cit de mult imi lipsesti si cita durere se asterne intre noi. Nu vei auzi, caci vei fi doar in visul meu, dar stiu ca te vei gindi la mine: nu vei putea uita...
Acum scriu aceste rinduri pentru a-ti spune ca nu te pot uita, nu vreau, dar si nu pot. Umbra ta ma urmareste mereu si nu pot crede ca exista o lume far de tine, chiar si de nu esti a mea acum.
Ascult pianul si ma gindesc la tine, la mine, la noi doi si la ceea ce am fi putut sa fim intr-o zi. La ceea ce am fi vrut sa fim si la ceea ce am vista dintotdeauna sa devenim impreuna. ...ma doare inima, sunt sigur ca voi muri intr-o zi de prea multa sensibilitate, de prea multa suferinta, de prea multa singuratate impartita la unu.
Am rasuflat si am inteles acum un secret: nu poti trai decit doar atunci, cind simti cu adevarat suferinta si bucuria persoanei iubite... si acum ma intreb daca ai simtit si tu cu adevarat pustietatea ce ma-nconjoara far de tine...
M-am asezat cuminte la marginea noptii, stii ca te astept acolo de mult timp. Am asternut plapuma amintirii si mi-am deschis inima. Astept sa ma simti acum si sa-mi spui ca inca ma mai iubesti...
