Luni

Mâine voi incepe o noua zi in care nu te voi gasi. Voi incerca sa cred ca nu este o zi obisnuita far de tine, ci una in care te vei gindi la mine. Si atunci voi zimbi: acest gind imi va da putere sa cred ca iubirea noastra nu-i pierduta, ca inca mai pot trai si spera far de tine.
Mâine voi uita ca este luni si nu voi putea evita dorinta de a-ti vorbi despre inventia mea: sa traiesti o zi de luni de parca ar fi una de vineri. Imi va lipsi vocea ta si zimbetul cu care ma incurajai... insa voi incerca sa presupun ca ma auzi atunci si voi simti, poate, aprobarea ta muta...
Mâine voi fi foarte obosit. Si voi dori nespus de mult sa te intreb cum te simti azi, esti si tu istovita sau ai reusit sa crezi ca e o alta zi?.. Dar nu voi putea vorbi cu tine, voi incerca sa cred ca ma vei auzi printre zecile de voci ce te vor striga in acea zi. Voi fi gelos pentru ca nu sunt si eu printre ele, voi rasufla adinc si voi continua sa fiu obosit...
Mâine voi incepe o noua zi, un alt inceput, o noua saptamina si o alta luna. O realitate apasatoare ce se va declara existenta din nou far de tine... imi va fi iarasi greu sa cred in singuratatea mea, dar va trebui.
Mâine voi dori sa citesti acest blog, voi spera ca nu te va lasa indiferenta si vei dori sa-ncepem aceasta zi impreuna de parca am fi inceput din nou o alta viata...