Imi lipsesti

Imi lipsesti acum...
Daca ai putea sa-ti imaginezi cita durere incape in aceste rinduri acum, ai plinge o saptamina in sir si nu ai putea vedea capatul tristetii mele. Ai rasufla adinc si ai simti cutitul despartirii noastre infipt in muschiul viu, ai tresari de atita durere si m-ai intreba unde sunt, de ce nu vin... Daca asi putea spune cita deznadejde se scurge lin in fiece zi din acea rana, asi irosi toate cuvintele Pamintului, as incerca sa ma opresc acolo unde nu mai sunt cuvinte si durerea s-ar exprima doar prin privire... dar stiu bine ca nu asi mai putea... de ce nu ma crezi? De ce doresti sa ajung acum sa sufar atit doar pentru a-ti confirma dragostea mea? De ce nu mai ai nevoie de ea, de acea iubire ce ne-a unit cindva pe veci... credeam ca mai tii minte...
Daca asi incerca sa-ti traduc toata tristetea mea, mi-ar trebui veacuri. As cauta cele mai dureroase slove, fraze, texte... dar sunt sigur cu nu asi gasi: adevarata durere nu poate fi tradusa!... De aceea acum mi-i frica. Stii de ce? Ca nu vei dori sa-ntelegi adevaratul sens al acestor cuvinte ce vin sa-ti vorbeasca despre tristetea mea...
Daca as dori sa-ti cint cit imi lipsesti, as muri undeva la mijloc de acel cintec, anume asa asi putea exprima adevarul sentimentului meu. Nu asi putea minti in cintec cit de mult te iubesc si cit de mult sufar acum, nu asi putea fi altcineva si sa-ti spun un simplu "te iubesc"... As fi eu-insumi si m-asi identifica in acel cintec cu trup si suflet si, evident, asi spune ceea ce simt acum cu-adevarat si ceea ce sper sa poti deslusi dupa plapuma acestor cuvinte: nu pot trai far de tine... 

0.00

0.00 inseamna ca ma iubesti?... Sau e pur si simplu tacerea surda a celor trei cifre... Miezul noptii ar trebui sa ma gaseasca linga tine, sa te vad si sa-mi zimbesti.
E superba aceasta senzatie de nesinguratate, cind te trezesti stiind ca nu esti absolut singur si ca este totusi cineva alaturi de tine, il simti si te incalzeste gindul unei vieti in doi.
Ai simtit si tu atunci aceasta caldura? Ai dorit sa deschizi inima ta pentru a-i spune ca o primesti? Mai tii minte?..
Ideea de a trai impreuna cu tine ma bintuie ades. Stiu ca nu trebuie s-o accept, nu am voie sa traiesc stiind ca am fi putut sa ne iubim ca-n filme... dar, totusi, si daca... Si daca ar fi fost, iti imaginezi cita fericire am fi impartit la doi?.. O imensitate, un vesnic continuu, un prezent infinit, o eternitate, un viitor... Si am fi putut sa scrim o carte, romanta vesnica a iubirii noastre, o idila, o continuitate.
Si ma intreb ades cum ai fi dormit, ce asi fi putut citi pe chipul tau: o liniste sufleteasca sau un zimbet nevinovat al fericirii?.. Ce asi fi admirat intr-o dimineata la tine: sinceritatea ochilor tai sau dorinta sincera de iubire?.. Cum ai fi fost intr-o alta viata, in acea viata in care ai fi trait cu mine?..
Sincer, te vad adeseori dimineata si-ti ghicesc gesturile pe care le-ai fi facut alaturi. Si imi pare, citeodata, ca chiar esti acum linga mine si traiesc un vis real...
Am vrut azi sa-ti spun cit de mult te doresc in diminetile mele si cit de departe esti acum de ele, dar ma regasesc intr-un miez de noape continuu din care nu gasesc nici o iesire spre dimineata, spre o dimineata alaturi de tine...