Vanilla Sky

Nu cred sa pot adormi in aceasta noapte. E o energie nebuna ce-mi strapunge inima, o durere taie adinc undeva in ea si arunca o Tristete spre tine. Te cauta si te gaseste. Poti sa crezi ca sunt dement, dar imi pare ca te simt in aceasta noapte. Iti simt durerea de parca ar fi a mea. Stii, cel mai mult imi e frica acum sa nu fie decit doar propria-mi durere ce se reflecta undeva.
Nu vreau sa presupun ca ar fi asa. As dori sa fiu alaturi, stiu ca nu ai mai putea sa negi evidentul: am fost creati pentru a fi impreuna. Nu suntem acum, dar stiu ca te voi cauta in cealalta viata si stiu ca ma vei astepta. Ba mai mult ca atit: acolo vom fi un tot intreg, caci legile cosmice nu permit durerii sa se repete acelorasi suflete. Ar fi prea multa durere pentru noi doi. Prea multa durere pentru acest univers infinit. Prea mult.
Dar mai este si altceva: citeodata cred ca acolo va fi aici. Si cind scriu aceasta, zimbesc. Si vreau si tu sa crezi. Crede si... traieste! Traieste asa precum ar trebui: simte cu inima si scrie-mi ca ma vei astepta, chiar si de va fi doar in viata urmatoare. Voi zimbi atunci si voi asculta muzica. Iti voi auzi vocea, voi inchide ochii pentru a-ti revedea zimbetul si voi continua sa scriu cit de mult te iubesc. 

Foto nu cu tine

Stiu ca nu esti tu, dar ma uit la ea si te vad pe tine. Vreau sa fii tu. Zimbesc atunci, caci te vad pe tine in acea fotografie. E o poza precum ar fi una banala, uitata undeva intr-un studiou foto parasit de toata lumea. Insa pentru mine conteaza ca te vad, pe tine, doar pe tine si nimeni altcineva.
Chiar si acum scriu aceste cuvinte si iti zimbesc pe acea poza...
Stii, inca mai revin la zimbetul tau, nu am uitat cum mi-l daruiai. Era o marturisire a dragostei tale, il priveam si simteam cum ma incalzea. Iar tu ramineai sa ma privesti si toata splendoarea ta o completai cu acel suris. Cit de mult as vrea acum sa-l revad...
Nici nu banuiam ca poza aceasta cu un zimbet si zimbetul tau ma vor face sa revin azi la tine.
Dar nu esti acolo, pe poza. Tu nu esti cu mine.