Am vrut sa-ti spun ca te iubesc. Am simtit virtejul imbatator al dragostei si am vrut sa-l impart cu tine. O particica din inima mea ramase atunci cu tine. Pentru totdeauna. Am lasat o parte din mine undeva acolo, ascunsa dupa armura ta. Nu intelegeam valoarea adevarata a celor intimplate. Ai acceptat adevarul nostru: ne iubeam... Si am vrut sa-ti raspund la dialogul de priviri: am vrut sa-ti spun cit te iubesc... Dar nu am spus. De ce? Erai atit de fericita, incit imi era frica sa sparg cristalul dragostei noastre... Dar sunt sigur ca ai auzit privirea mea si ti-a vorbit acea parte din inima ce ti-am lasat-o adineaori. Ai simtit iubirea mea. Ai stiut cit de mult te iubesc, ai zimbit si ai fost a mea...
Acum am inteles ceea ce s-a intimplat: ti-am lasat inima mea si am pastrat doar o particica din ea pentru mine... Imi este greu sa traiesc fara inima, imi este imposibil sa exist fara tine, iubire...
Ti-ai ascuns ìn trecut
RăspundețiȘtergereca rìul ìn mare,
ca soarele-n noapte
si soapte,
doar soapte
te strigà ìn noapte.
Ti-ai ascuns ìn inima mea
ca speranza-n durere
ca un strop de ploaie-n pàmìntu-nsetat;
si-n zadar,
ìn zadar
ti-am càtat.
Ti-ai ascuns,
ti-ai dosit
egoist necioplit!
si la drum ai pornit
fàrà mine...
...proza ta mi-a amintit nuste versuri.Nu làsa REGRETELE sà te domine.
...cìnd mai scrii cìte ceva? (astept.)
RăspundețiȘtergereEu