Lumea la conditional

Din miile de lumi in care am fi putut sa fim impreuna si in care am fi putut fi fericiti ne-am intilnit in aceasta, aici, unde totul este la un conditional trecut, unde traim ambii o ipoteza irealizabila plina de regrete. Si intelegem ca nu ar fi trebuit sa fie asa si ca lucrurile ar fi putut sa... si ca iarasi gindim la un conditional ipotetic. Acest mod ne urmareste, ne persecuta si nu putem evita de a ne gindi la el.

Te-am visat. Erai tu, acea pe care o iubeam in acea lume unde eram impreuna. Universul ne permitea sa traim intr-un prezent continuu, ignorând un posibil conditional. Si nu trebuia decit sa te privesc: ambii intelegeam cit de mult ne adoram. Ne sarutam... simt inca senzatia de a-ti atinge buzele. Mi-e frica sa nu o pierd precum si aceste cuvinte ce le astern acum, aici. Vin toate din vis. De multe ori simt nevoia de a scrie de indata ce te-am revazut. Esti tu, chiar si daca te ascunzi dupa vualul trecutului si al imagintiei mele. Nu stiu ce esti acum: acest lucru ma face sa cred ca poate nu este decit o inchipuire a mea si ca poate nu ar fi trebuit sa scriu acum. Si din nou acest conditional ma strapunge in spate, doreste sa fie el acel care sa decida cum sa scriu despre... Imi e greu sa il evit. Nu reusesc.

Stii ce voi face acum? Ïl voi sterge din aceste rinduri si nu-i voi mai permite sa revina. Voi scrie asa precum de-ai fi alaturi: mi-ai lipsit atât de mult incât mi-am permis sa cred ca nu ma mai iubesti. Te rog, ramâi cu mine. 

Prea trist pentru a fi adevarat

Durerea ta am ghicit-o in acest cintec. Am simtit cum taie adinc acel sentiment neimpartasit, acea privire stinsa in indiferenta, acel sfirsit de roman perfect, zdrobit de despartirea noastra.
Am simtit cit te doare si cit de mult suferi.

Mi s-a strins inima, am simtit ridurile ei... stiam ce inseamna de a fi trist si nu voiam sa te stiu atit de nefericita. Am inchis ochii, dar nu am alungat suferinta ta: era mult prea puternica pentru a putea sa o dizolv in acest cintec. Posibil nu va dura: poate mîine nu-ti vei mai aminti de aceasta melodie, vei continua viata ta precum era cindva. Insa durerea se va regasi intr-o alta piesa si aceluiasi scenariu îi va fi dat sa se repete... si acest cerc se va repeta.
Am inteles ca doare si am incercat sa traiesc durerea impreuna cu tine: era insuportabila, chinuitoare, dar am rezistat. Mi-am pus toata speranta in ceea ce va urma si am zimbit unui viitor diferit: un viitor plin de tine si de zimbetul irepetabil ce mi-l daruiai. Am vrut, probabil, sa iau o parte din suferinta pentru a-ti lasa loc acelui zimbet. Nu stiu daca am reusit. Banuiesc ca era doar un confort personal, aceeasi durere o simt si eu, aceleasi cintece ma fac sa tresar si pe mine si aceleasi cuvinte de amor ce ne sopteam cindva imi taie auzul, ma fac sa-innebunesc.
Undeva ma intreb daca nu visez. E prea trist pentru a fi adevarat. Este oare?

Durerea mea am gasit-o in acest cintec. Am simtit cum taie adinc acel sentiment neimpartasit, acea privire stinsa in indiferenta, acel sfirsit de roman perfect, zdrobit de despartirea noastra.
Am simtit cit ma doare si cit de mult sufar.