Durerea ta am ghicit-o in acest cintec. Am simtit cum taie adinc acel sentiment neimpartasit, acea privire stinsa in indiferenta, acel sfirsit de roman perfect, zdrobit de despartirea noastra.
Am simtit cit te doare si cit de mult suferi.
Mi s-a strins inima, am simtit ridurile ei... stiam ce inseamna de a fi trist si nu voiam sa te stiu atit de nefericita. Am inchis ochii, dar nu am alungat suferinta ta: era mult prea puternica pentru a putea sa o dizolv in acest cintec. Posibil nu va dura: poate mîine nu-ti vei mai aminti de aceasta melodie, vei continua viata ta precum era cindva. Insa durerea se va regasi intr-o alta piesa si aceluiasi scenariu îi va fi dat sa se repete... si acest cerc se va repeta.
Am inteles ca doare si am incercat sa traiesc durerea impreuna cu tine: era insuportabila, chinuitoare, dar am rezistat. Mi-am pus toata speranta in ceea ce va urma si am zimbit unui viitor diferit: un viitor plin de tine si de zimbetul irepetabil ce mi-l daruiai. Am vrut, probabil, sa iau o parte din suferinta pentru a-ti lasa loc acelui zimbet. Nu stiu daca am reusit. Banuiesc ca era doar un confort personal, aceeasi durere o simt si eu, aceleasi cintece ma fac sa tresar si pe mine si aceleasi cuvinte de amor ce ne sopteam cindva imi taie auzul, ma fac sa-innebunesc.
Undeva ma intreb daca nu visez. E prea trist pentru a fi adevarat. Este oare?
Durerea mea am gasit-o in acest cintec. Am simtit cum taie adinc acel sentiment neimpartasit, acea privire stinsa in indiferenta, acel sfirsit de roman perfect, zdrobit de despartirea noastra.
Am simtit cit ma doare si cit de mult sufar.
Am simtit cit te doare si cit de mult suferi.
Mi s-a strins inima, am simtit ridurile ei... stiam ce inseamna de a fi trist si nu voiam sa te stiu atit de nefericita. Am inchis ochii, dar nu am alungat suferinta ta: era mult prea puternica pentru a putea sa o dizolv in acest cintec. Posibil nu va dura: poate mîine nu-ti vei mai aminti de aceasta melodie, vei continua viata ta precum era cindva. Insa durerea se va regasi intr-o alta piesa si aceluiasi scenariu îi va fi dat sa se repete... si acest cerc se va repeta.
Am inteles ca doare si am incercat sa traiesc durerea impreuna cu tine: era insuportabila, chinuitoare, dar am rezistat. Mi-am pus toata speranta in ceea ce va urma si am zimbit unui viitor diferit: un viitor plin de tine si de zimbetul irepetabil ce mi-l daruiai. Am vrut, probabil, sa iau o parte din suferinta pentru a-ti lasa loc acelui zimbet. Nu stiu daca am reusit. Banuiesc ca era doar un confort personal, aceeasi durere o simt si eu, aceleasi cintece ma fac sa tresar si pe mine si aceleasi cuvinte de amor ce ne sopteam cindva imi taie auzul, ma fac sa-innebunesc.
Undeva ma intreb daca nu visez. E prea trist pentru a fi adevarat. Este oare?
Durerea mea am gasit-o in acest cintec. Am simtit cum taie adinc acel sentiment neimpartasit, acea privire stinsa in indiferenta, acel sfirsit de roman perfect, zdrobit de despartirea noastra.
Am simtit cit ma doare si cit de mult sufar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Poti adauga un comentariu aici