v=Te11UaHOHMQ'}]}" >

joi, 15 ianuarie 2015

Prietenul si cele doua lumi

Am vorbit cu un om destept. Mi-a zis ca ma iubeste. Prieteneste. A spus-o in felul sau: tacut, dar sincer, printre cuvintele banale am ghicit caldura prieteniei sincere. Am ascultat si am inteles ca este sincer. Poate nu voia sa fie, dar vocea i-a tradat intentiile. Am zimbit si i-am multumit. A lasat o usa deschisa pe unde a intrat un pic de caldura in interior si mi-a dat un sfat pretios. L-am urmat si am inteles ca are dreptate. Si am inteles ca inca merita sa mai scriu. A soptit o incurajare tacuta si m-am simtit diferit.

As fi vrut sa te aud pe tine, dar intelegeam ca te-am pierdut atunci cind am inceput sa scriu. Incurajarea ta ar fi confirmat infringerea iubirii noastre si ai fi confirmat ca inca ma iubesti. Si, probabil, nu ti-o doreai. Iti era frica si iubeai asa precum o mai faci acum. Iar eu sunt inca aici, iar tu acolo si aceste doua lumi sufera distantate de atita durere intre ele. Dar traim si intelegem ca suntem departe si ca inca ne mai iubim si ca inca... poate oare sa mai fie posibil? Nu. Ambii clatinam din cap, ne retragem dupa perdeaua realitatii si incercam sa credem ca inca ar fi posibil... Ce? Nu stim sa explicam, dar credem. Si in acea nadejde nebuna si absurda ne punem toata speranta si inca mai traim, inca un pic, inca o zi si inca o posibilitate ca poate, totusi, ar fi sa fie...
Apoi aud incurajarea prietenului meu. Este surda, caci nu este a ta, dar este. Si atunci ma gindesc ca as fi putut sa te aud pe tine si am fi putut sa ne trezim impreuna... si atunci nu ar fi existat aceasta postare unde incercam sa ascund durerea noastra comuna - suferinta celor doua lumi ce nu au reusit sa devina una singura. 

5 comentarii:

  1. ...Și dacă norii deși se duc
    De iese-n luciu luna
    E ca aminte să-mi aduc
    De tine-ntotdeauna.

    Ți-am trimis o rază de soare :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mereu se merita sa scrii. :)

    "Apoi aud incurajarea prietenului meu. Este surda, caci nu este a ta, dar este. " Randul asta mi-a atins sufletul.

    RăspundețiȘtergere
  3. Aveam si eu un asa prieten, ca al tau, care spunea lucrurile in felul lui inconfundabil. Pretuieste-l si uita de cei care te fac sa suferi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu te mai cânt în versuri niciodată.
    Mai mult,în drumul tău nu am să ies..
    Nu-ţi fac reproşuri ,nu eşti vinovată,
    Şi n-am să spun că nu m-ai înţeles .. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. proza ta mi-a adus aminte o poezie de-a mea(una dintre putinele ce am scris) :

    Sìntem douà lumi despàrtite,
    douà vieti cu-n perete-ntre ele,
    dar fereastra comunà
    de la care luàm noi luminà
    e acel IDEAL
    ce sìnt eu pentru tine
    iar tu pentru mine.

    Mereu-Eu

    RăspundețiȘtergere

Poti adauga un comentariu aici