Dar acea melodie s-a strecurat pe furis in playlist-ul meu pentru a deschide usa si a patrunde undeva in suflet. A ochit negresit si acum scriu... nu ma pot opri, vreau sa-ti spun ca imi lipsesti si ma cufund in sunet, in ritm, in acea melodie. Iar zimbetul, paradoxal, vine pentru a schimba starea sufletului meu: ma bucur pentru ca inca simt si ca inca pot sa scriu. De fapt, inca mai vreau sa o fac. Inca ma reprezint prin ceea ce fac acum.
Si ele sunt multe, aceste cintece ce ma fac sa traiesc. Si le admir pe fiecare in parte gasind ceva frumos, ceva nou, original si spectacular in fiece melodie. Si, undeva, in adincuri, te revad ascultindu-le impreuna cu mine si bucurindu-te de cele auzite: iar apoi iti fac o recomandare, o asculti si-mi raspunzi cu alta. In sfirsit, gasim ceva diferit si incercam sa aratam frumosul piesei preferate celuilalt pentru a continua, din nou, sa ne apropiem sufletele. Si reusim. Si, iarasi, auzim o melodie si istoria dragostei noastre se repeta, continua si devine mai bogata. Te iubesc pentru ceea ce esti si pentru ceea ce simti, cinti, asculti si impartasesti cu mine. Iar muzica continua sa rasune, ea face parte acum din decorul nostru, nu mai putem fara ea si fara noi. Ne iubim si gasim clipe pentru a o face ascultind acea melodie, acel ritm si acele cuvinte. Existam in spatiul nostru plin de armonie si de amor... asa ne vad in rimul acestui cintec acum...
Încă mai scrii ..:)
RăspundețiȘtergereTu de ce nu o mai faci?
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
ȘtergereNu.
ȘtergereDe-ai ști iubite cât de mult
RăspundețiȘtergereMi-i dor ca glasul tău s-ascult
Ai veni pe aripi de vânt
Și mi-ai spune un cuvânt......
Încep sa urăsc sărbătorile, pretindem a fi fericiți într-o lume materiala. Unicul an când pur și simplu nu știam ce dorință să-mi pun,( cică se adeverește) mă cuprinsese confuzia. Și parcă am de toate, doar ca dragostea pe care o trăisem cândva nu o pot resimți și gata. Îmi lipsește, da, și-mi vă lipsi pînă la sfârșit.