v=Te11UaHOHMQ'}]}" >

vineri, 30 iulie 2010

De ce nu vii?..

Azi te asteptam... era o lunga asteptare ce se prelingea incet aidoma unui lichid viscos si unguent. Era o asteptare milenara, uitata undeva la rascruce de secole si tupilata linga inima mea... te asteptam si nu mai intelegeam de ce stau atit linga Durerea mea. Voiam pur si simplu sa te vad, sa te aud si sa-ti vorbesc. Imi era suficient pentru a intelege daca inca ma mai iubesti... Voiam sa te stiu alaturi si realizam o imposibilitate cruda ce ma sfarima, ce imi taia in mici bucatele fierbinti si singerate inima mea... ma durea, mult de tot. Dar asteptam si lama timpului taia in continuu bucati din inima mea... Daca as fi fost medic, probabil as fi cautat un remediu pentru acest pacient, ar fi trebuit sa incerc sa-l ajut cu toate ca intelegeam zadarnicia acestui gest.
Continuam sa te astept printre aceste secunde ce se scurgeau in balanta timpului. Una, si inca una, si iarasi una, si doin nou... si tot asa. Treceau ore si nu mai simteam inima mea - a amortit de atita durere si de cautare. Tu nu erai. Iar eu continuam sa te iubesc. Si din toate cele traite cu tine, imi aparea imaginea ta zimbind pentru mine, pentru tine, pentru noi... simteam ca erai atunci fericita. Eram sigur ca acel zimbet imi apartine. Atunci l-am furat pentru a-l pastra undeva, ascuns in inima mea. Nu-l aratam nimanui, caci nu doar eu aveam dreptul de a-ntelege ce semnifica el si cui ii este, de fapt, adresat.
Am vrut sa fug undeva si sa continui sa te astept. Dar nu mai puteam. Am inteles un lucru ce ma urmarea toata viata: nu pot fugi de tine si de dragostea ta, ea intotdeauna ma va urmari oriunde nu as pleca.
De ce nu vii?..

Un comentariu:

  1. Ai ìnceput sà scrii diferit, folosesti mai putine repetitii,necàtìnd cà si acelea au valoarea lor,dar nu uita-cìnd ìi mult oboseste.E minunat spus "asteptarea ce se prelingea aidoma unui lichid vìscos" ,adicà se prelinge atìt de greu ìncìt asteptarea ìti dàdea pe nervi "si unguient" -ce deranjazà,ca unsoare de pe mìni care se spalà greu cìnd n-ai sàpun si apà caldà. Deci e o asteptare grea,ìndelungatà si chinuitoare pì'la nervi.O altà metaforà ce m-a surprins e "lama timpului"-adicà orice orà,clipà ce se scurgea era un chin.Timpul a devenit càlàul tàu (a poetului).
    Scuzà-mà cà am ìncercat ìn voce sà ìnteleg ceea ce ai scris.
    Cu mult respect-Eu.

    RăspundețiȘtergere

Poti adauga un comentariu aici