De ce sunt trist

Esti iarasi tu... stii sa apari acum, cind sunt atit de slabit si neputincios. Nimeni insa nu simte acest lucru, de aceea si vii pentru a ma incuraja. Esti tu, acea unica fiinta din lume, acel unic univers plin de sperante, bucurii si perspective de viata fericita... Te vad si sunt fericit. Intind mina pentru a te atinge.
Vreau sa-mi reamintesc ce inseamna a atinge un inger, ce ar insemna sa iubesti pina la pierzanie... imi este dor de aceasta atingere, ea imi va reaminti noptile petrecute cu tine. Si, apoi, stii ce vreau sa aud? Respiratia ta, suflarea cea unica si incomparabila ce venea aidoma unui suflu ceresc si ce il simteam atunci cind eram cuprinsi noi doi de exstaz - un exstaz binecuvintat de ceruri...
Vreau sa-mi vorbesti si sa zimbesti... stii a zimbi cu coltul buzelor si ai o putere magica asupra mea: ma faci fericit doar prin acest gest al buzelor, de parca imi spui doar cu ele cit de mult doresti sa fii alaturi de mine. Nu voi uita niciodata acest unic zimbet al fericirii mele, adevaratei fericiri ce poti s-o gasesti doar o data in viata, doar alaturi de persoana ce o iubesti cu adevarat... doar alaturi de tine.
...dispari leger, ca o adiere de vint. Credeam cindva ca doar ingerii pot pleca atit de usor. Intr-o clipa nu mai esti alaturi (ai fost oare?) si ma lasi din nou cu amintirea ta. Rasuflu adinc. Incerc sa cred ca inca nu s-a sfirsit. Rasuflu din nou. Inima nu doreste sa inteleaga ca nu mai esti, ca imaginatia nu poate sa invinga realitatea far de tine. O rog mult sa se calmeze. Rasuflu. Iarasi. Nu reusesc sa o conving. O rog din nou si continuu sa rasuflu. Iata asa, lin... Incet, revin la o realitate alb-negru in care nu te gasesc. Dar, ceva, totusi, ramine sa-mi aminteasca de tine... ma uit acum la cele scrise si inteleg ca ai ramas aici, ascunsa undeva dincolo de aceste litere. Te tainui dupa ele si continui sa-mi zimbesti cu coltul buzelor tale fine asa cum stii sa o faci doar tu si asa cum as dori sa te vad acum...