Intuneric

Acum, cind stau singur in acest intuneric imens, in aceasta bezna far de margini incerc sa-mi amintesc surisul tau... Erai atit de frumoasa in acele momente incit undeva acolo, sus ingerul tau pazitor era cel mai mindru printre semenii sai, iar lumea se oprea in jurul tau pentru a-ti fura cu privirea acel unic si adevarat suris din viata mea: te vad anume asa, zimbind doar pentru mine.
Dar in jurul meu acum se asterne o liniste infioratoare si plina de durere, de desertaciune... Simt un gol in suflet, undeva nu mai esti doar pentru mine si aceasta liniste din jurul meu vine acum pentru a-mi stringe timpanele si pentru a-mi reaminti: sunt singur pierdut undeva in abisul singuratatii mele. Iar tu esti undeva departe. Esti pentru altcineva si nu-ti pasa de durerea mea, intunericul ma apasa din nou si tu ramîi undeva nu pentru mine.
Mi-am luat inima-n dinti si ti-am scris cit de mult te iubesc, cit de mult am nevoie de tine in aceasta bezna far de tine. Insa flacara inimii mele este mult prea slaba, mi-e frica ca s-a pierdut undeva in bezna ce ne desparte. Luminita sinceritatii mele te cauta printre umbrele acestei lumi si doreste din rasputeri sa-ti spuna adevarul acestei primaveri: imi lipsesti. Dar nu mai stiu daca doresti cu-adevarat sa-ti deschizi inima  in fata luminii iubirii mele precum ai facut-o cindva si nu mai inteleg daca mai vrei sa asculti chemarea unui suflet indragostit de acel unic suris, capabil sa-i readuca linistea si impacarea de sine...
Vreau lumina in viata mea si mult soare. Te rog, raspunde...