v=Te11UaHOHMQ'}]}" >

duminică, 1 aprilie 2012

Nunta

Eram la nunta ta si nu-intelegeam de ce atita lume este fericita. Unde putea sa-ncapa atita veselie si de ce cu totii credeau ca fericirea tinerilor depindea exact de cheful invitatilor... Ma simteam strain intr-o lume atit de cunoscuta pina nu demult. De fapt, asa ma simt mereu de cind nu mai suntem impreuna, dar acolo erai si tu. Si nu erai cu mine. Si nu erai a mea fiind gata de a declara in fata tuturor cit de mult pretinzi de a-l iubi pe altul. Ce eram sa fac?.. Sufeream. Si nu puteam intelege ce fac eu acolo, de ce am fost aruncat de cineva in acest clavar unde toti vor sa fie fericiti, chiar de nu sunt cu adevarat. Era un infern pe pamint: lumea nu voia sa recunoasca o realitate dureroasa si, in asa fel, incerca din rasputeri intr-o pornire salbatica si instinctiva sa stearga toate greselile vietii participind la o nunta absurda. De parca acele dansuri, bauturi si bucate ar putea sa stearga esecurile sutelor de oameni prezenti la o ceremonie lipsita de sens. Doresti sa uiti toate durerile tale? Vrei sa crezi ca esti fericit? Si, in fine, doresti sa crezi ca viata e frumoasa far de ea, unica ta iubire? Atunci pur si simplu participa la desfriul spiritual comun de la aceasta nunta si mai ajuta un pic de alcool cu dans timpit si toate visele tale vor deveni realitate... Sun a o publicitate prost platita de sponsor unde unicul scop era atragerea unei clientele putin scolarizate care nu mai reuseste sa tina piept problemelor vietii...
Mai mult ca atit: cei din jur simteau prezenta mea absurda si incercau sa ma evite: eram unicul purtator al cuvintului unei adevarate iubiri, unei alte lumi pe care ei nu voiau s-o accepte atunci.
Ma pierdeam in acea multitudine de suflete uscate, in acel virtej de euforie alterata, nu ma puteam regasi si nu-ntelegeam cum am ajuns aici. Te-am vazut de mai multe ori si nu-ndrazneam sa-ti privesc ochii: ai fi citit in ei deznadejdea si strigatul sufletului meu. Te iubesc si-ti ceream doar un pic de intelegere. Si stii care este faza cea mai stranie? In acea nunta nu te vedem decit pe tine: el nu a existat pentru mine nici pentru cea mai mica clipa permisa de Cronos, era doar o prezenta stearsa. De parca privesti un film vechi unde o fantoma (jucata evident de un actor) este radiata de pe ecran si-i vezi prezenta doar prin deplasarea obiectelor. O remarci doar pentru ca ar trebui s-o remarci, nu pentru ca filmul e bun sau pentru ca personajul isi joaca bine rolul... Deci, era un actor mediocru intr-un film de doi bani. Asa am vazut eu...
Intr-un sfirsit am luat celularul in mina si mi-am zis sa sun pe cineva. Nu stiam la cine sa apelez si nu stiam ce voi spune, dar aveam nevoia sa-i vorbesc cuiva... dar, ce asi fi putut intreba: "Salut, spune, te rog, tu ai fost vreodata la nunta sufletului tau pereche?..." sau "Ce sa fac daca sunt la nunta iubitei mele?"... mai raminea sa ii mai dau un premiu daca imi raspundea corect la intrebare si asi fi putu fi animator la un canal de televeziune... ce sa fac?..
*****

Sfirsit 1.
Degetele mele au decis pentru mine: te iubeau inca si nu aveau nevoie de decizia creierului... Au format numarul tau de telefon, iar dupa cite tonuri ti-am auzit vocea. Era robotul: pareai bucuroasa si-mi spuneai ca ai dori sa ne vedem... Atunci am inteles ca realitatea din jur nu este decit o farsa si am zimbit...

Sfirsit 2.
Am deschis ochii si am inteles ca este un vis. Ma durea inima si simteam un gust amar, o pustietate se asternea undeva in mine. Si stii ce am mai remarcat inca? Degetele mele jucau un dans linistit, un automatism venit inca de pe atunci pe cind ne iubeam si eram impreuna: ele incercau sa formeze numarul tau de telefon, deoarece mai credeau ca sunt cu celularul in mina.
Acum ma intreb ce mi-ai fi raspuns daca asi fi reusit sa te sun... in vis sau in realitate...

Sfirsit 3.
...nu-mi raminea decit sa te privesc in ochi: sa-nteleg de ce faceai acest lucru si apoi sa ma pierd undeva intr-un infinit de durere si pareri de rau. Ti-am gasit privirea si te-am intrebat mut de ce. Ai zimbit si am simtit ceva iesit din comun: incepeam sa te-nteleg in acel dialog lipsit de cuvinte. Am dat usot din cap si am plecat crezind ca voi putea pleca pe veci din viata ta. Nu pentru ca voiam cu-adevarat s-o fac, ci pentru ca doream sa fii fericita cu altcineva, sa-i acord o sansa...
Dar n-am putut si, de fapt, cred ca nici tu nu ti-ai fi dorit vreodata sa te fi lasat cu adevarat plecind atunci din lumea ta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Poti adauga un comentariu aici