marți, 21 mai 2013

Ultima postare



Am vrut sa-mi promit ca va fi ultima postare. As fi scris un "La revedere" mare, dar trist, undeva in titlul blogului. As fi asezat, probabil, una dintre cele mai frumoase postari din istoria blogului si... m-as fi "evaporat" pe veci. De ce anume "evaporat"? Pentru ca iubirea noastra nu ar fi murit. Ea s-ar fi transformat in ceva mult mai frumos. S-ar fi alaturat vesniciei si s-ar fi facut o parte a ei. Ar fi ramas undeva ascunsa, depozitata si ferita de toate cele trecatoare. Ar fi revenit intr-o alta viata pentru a ne uni din nou si pentru a ne schimba destinul. 
As fi scris ca te iubesc. As fi spus totul si, in acelasi timp, as fi spus nimic.
Dar nu cred ca imi voi putea cu-adevarat sa-mi onorez promisiunea. Nu cred ca asi putea vreodata sa ma opresc din scris. Si acest blestem al dragostei ma urmareste inca.
Astazi te-am revazut. Ai fost in coafura acelei blonde ce traversa strada, in surisul acelei intreprete clipul careia il priveam, te-am ghicit in privirea femeii ce mi-a verificat actele. Erai si esti tu. Pretutindeni. Repetat. Mereu. Tu. Cum as putea inceta sa scriu?

2 comentarii:

  1. Cateodata mi-as fi dorit ca intre relatia cu mine si El sa nu fi intervenit o vara, mi-as fi dorit sa fie o primavara fara sfirsit. Acum cand tot mai rece e sfarsitul, mi-l doresc sa nu se apropie niciodata. Cu o mana ai zic "adio" dar cu toata inima al mai tin aproape. Cat de mult mi-l doresc aproape, sa-l ating, sa-l cuprind, sa-i darui caldura dragostei, precum doar soarele o stie a face. Cat de multe raman a nu fi realizate, vazute, simtite de 2 oki indragostiti...Ziceam 2 ochi, pentru ca eram doar unul intreg.
    Iubite scriitor, daca ami permiti sa-ti spun asa,mi-as dori sa nu fie ultima ta postare, caci aici ma regasesc eu ... poate si altii. Dar daca totusi e ultima ,raman a fi mereu fericita de a te fi simtit prin intermediul postarilor tale.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mà alàtur si Eu.
    E adevàrat cà prima dragoste nu se uità. Uneori, cum zice Andrò, regàsim ìn chipul,gestul,...cuiva persoana iubità,alteori chiar,asa cum mi s-a ìntìmplat dàunàzi, ne apare ìn vis. Se zice cà este o explicatie de ce nu se reuseste sà uiti prima dragoste. Oricum o fi-fiecare ìn modul sàu ìnvatà a convetui cu lipsa ei.

    RăspundețiȘtergere

Poti adauga un comentariu aici