Foaia alba din fata mea pare infricosatoare. Ea ascunde un gol, un nimic si o pustietate. Nu stiu ce sa ghicesc in spatele ei: impacare, adevar, pustietate, singuratate, liniste ... Nu stiu ce va rasari cind vei asterne cuvintele mele. Voi crede ca este un adevar, dar stiu ca va fi doar o disperare, un regret si multa durere. Ai dreptate. Dar cum as putea sa cred ca am uitat totul? Chiar as vrea sa o fac? As fi eu-insumi daca as fi in stare? As raminea tot acel eu ce eram cindva? As putea sa stiu cu-adevarat ca aici e adevarata lume? Ca aici totul este real... Cum ar putea, daca nu mai sunt eu-insumi acel adevarat. Ar putea sa existe un personaj fictif intr-o lume adevarata? Este doar o inchipuire atunci totul ce te inconjoara sau esti tu o inchipuire intr-un univers real? Unde se ascunde adevarul? Unde esti, unde sunt? Unde suntem noi impreuna? Spune-mi, te rog, acolo imi voi gasi alinarea si voi sti ca traiesc, ca este totul adevarat, fara falsitate si fara dor.
Am scris aceasta postare ascultind Nadia Aly "Fantasy" (Album Edit)-anume versiunea slow... am cautat textul si inca o data m-am convins ca putine lucruri coincid pur si simplu in aceasta viata. Dragostea noastra nu face parte din ele. La sigur. :-)
Vreau sa zimbesti la sfirsitul acestei postari si sa te mai gindesti inca o data la noi. :-)
Nu stiu cine esti...dar ma regasesc in postari.Sper sa fii un om fericit.
RăspundețiȘtergereI-mi place cum scrii,cred cà pe viitor ar trebui sa te gìndesti sa le puplici ìn stilul "Liesons dangereuses".
RăspundețiȘtergerescusà- "Liaisons dangereuses"
RăspundețiȘtergere