v=Te11UaHOHMQ'}]}" >

sâmbătă, 12 iulie 2014

P.S. 3.

Am vrut sa-mi promit ca nu voi mai scrie. Inteleg clar ca nu trebuie sa o mai fac. Mi-a placut cum mi-ai spus cindva: nu poți trăi așa viața: caci viața ori o trăiești ori o visezi... E atita adevar in ceea ce ai marturisit incit... sunt mut. Cred ca e pentru prima oara din viata mea cind recunosc o infringere totala. O capitulare absoluta fara drept la revansa. O decizie irevocabila a judecatorului, un drept la o pierzanie, o alinare incurabila, un vis furat, o viata stearsa... o uitare. Si apoi ma intreb daca nu ma consideri un laş. Ce ai prefera: sa nu mai scriu sau sa continui sa recunosc dragostea noastra? (fii atenta: anume a noastra) In ambele cazuri voi fi nu eu, va fi o umbra, un pribeag, un "pierdut" strapuns de adevarul far de tine. 
Cred ca o parte din mine ramine sa fie ea-insăşi atunci cind scrie. Posibil, de aceea inca o mai fac si nu pot sa ma opresc din asternut cuvinte ce dor in acest blog. Scriu si simt ca traiesc, simt ca esti linga mine cel putin doar cind citesti aceste cuvinte scrise doar pentru tine, le pronunti in gind si acest lucru ma face sa cred ca... zimbesc, o faci si tu, iar lumea devine iarasi colorata. Iarasi remarc ironia pseudo-conincidentei: uite ce titluri de cintece s-au perindat cit am scris pin-aici postarea mea "Summertime sadness" (Lana del Rey), "Dreams" (Nana), "Sunkissed" (Sunlounger)... sunt curios ce va urma. Crezi ca e din nou o coincidenta? :-) Stii ca nu este. Stii ca inca iubim si ca inca mai merita de trait, cel putin pentru a mai scrie/citi o postare, pentru a mai auzi zimbetul lor sau a asculta acel cintec si... pentru mii de lucruri ce ne face sa ne simtim inca noi-înșine! 

P.S. Urmatorul cintec a fost "Hazard" (de Richard Marx). 
P.S 2. Crezi ca ar merita sa incerc sa nu mai scriu?    
P.S. 3. Am ales acea fotografie de linga titlu, deoarece te vad urcind in acel autobus. Acea tînără pare atit de calma, impacata cu sine-însăși si sigura de a fi luat o decizie justa. Nu stiu de ce, dar mi-am imaginat ca ai luat autobusul, precum a facut-o ea si vei ajunge la mine. Un gind nebun, stiu, dar te văd in acea foto. Si acum sufletul meu se umple de caldura, o simt cum imi cuprinde corpul. Ma opresc din scris, vreau sa o simti si tu si sa fim fericiti impreuna. 

2 comentarii:

  1. De-ai ști..... De Veronica Micle gândesc la tine

    RăspundețiȘtergere
  2. IMANY- You will never know
    http://en.lyrsense.com/imany/you_will_never_know

    RăspundețiȘtergere

Poti adauga un comentariu aici