|
http://www.kinopoisk.ru/picture/1696384/ |
As fi vrut sa fii tu. Cit de mult mi-as fi dorit sa stiu ca anume atunci, cind stiam ca viata nu trece pe alaturi de mine, sa te aud anime pe tine. Vorbeam si ii zimbeam, dar stiam ca nu esti tu. O palida naluca imi ratacea in privire, stiam ca este imposibil, dar continuam sa cred ca ai putea sa ma auzi. Si anume in acele clipe lumea capata sens si totul in jur este atit de sincer si placut! As fi vrut sa iti spun cit de mult te iubesc. Ai fi ascultat zimbind strengar precum o faceai mereu. As fi crezut ca incerci sa joci cu mine, dar mi-ai fi alungat indoiala cu un sarut. Ai fi reconfirmat adevarul vietelor noastre: ne iubim si dragostea adevarata inca mai exista. Ai fi confirmat mitul originii si puterea cuvintului. Te-as fi iubit precum o facusem prima data: sincer si cu pasiune. Iar tu mi te-ai fi daruit cu ardoarea celei ce nu uita. Am fi fost fericiti si am fi inteles cit de mult ne iubim si cit de fericiti suntem impreuna.
Dar nu erai tu si am continuat sa vorbesc. Cred ca regretul mi s-a strecurat in voce. Nu putea sa nu sa se prelinga. Iar in ochi a aparut acea tristete pe care am simtit-o ambii in acea ultima intilnire ce ne-a fost daruita de destin. A fost suficient pentru a intelege ca sufar far de tine si ca nu esti pentru mine acum. Ma repet, dar asta e... Ascult "November rain" (Gun's and roses) si ma intreb daca sunt unicul ce vede ca coincidentele sunt prea evidente. Zimbesc intristat si ramin mereu la marginea acestei dileme... si daca ai fi fost tu...
buna! Andro.
RăspundețiȘtergereMereu-Eu