v=Te11UaHOHMQ'}]}" >

marți, 16 septembrie 2008

Sa fi fost un vis?


De data aceasta erai iarasi tu. Te-am recunoscut. Nu stiu cum am facut-o, ce indiciu m-a facut sa te recunosc. Dar stiu: ai fost anume tu. Aveai un aer hollywoodian de actrisa un pic uitata de admiratori, dar, ce, inca, isi pastreaza reputatia si valoarea datorita rolurilor de altadata. Erai tu: am simtit-o si asta a fost suficient. Nu erai nici blonda nici bruneta: ceva intermediar probabil. Sunt surprins, dar nu asi putea spune ca erai frumoasa: simpla mai degraba, dar in acelasi timp atit de demna de tine... Am intrat usor in discutie cu tine... Ce mai conteaza ce am vorbit?.. Ceva interesant, extrem de interesant ce a putut sa ma faca sa ma simt alaturi de cineva cu care ar trebui sa imi petrec toata viata: anume acea unica fiinta...

Pur si simplu am simtit acest lucru: cum? Nu pot explica. Cum poti explica dragostea? Nicicum. Stiu ca erai tu, aceea, cu care, cel putin, ar fi trebuit sa incerc sa fiu impreuna. Ce putin... Cel mult: imi e frica sa-mi imaginez ce ar fi putut sa se intimple... poate o izbucnire, niste focuri de artificii, o uitare si o dedare de sine, cadere in bezna, zbucium, sfirsit, punct, renastere. Am incercat sa ramin cu tine. Cum? Banal, dar am incercat sa gasesc o scuza pentru a nu ramine cu familia, doar pentru a te revedea. Era o sarbatoare mare! Ce indrazneala! Dar, paradoxal, nimeni din familie nu a protestat propunerii de a reveni la prieteni (unde asi fi putu sa te revad) si de a sarbatori cu ei... Totul doar pentru a te revedea...
Si de ce anume o sarbatoare mare? Sa fi fost doar o simpla coincidenta, o alegere la intimplare sau sa fi insemnat ceva... Probabil a fost o simpla si banal intimplare: o alegere spontana a visului.
Dar nu am reusit sa te revad cu toate ca-mi doream cel mai mult anume acest lucru. Planul de a te invita pentru a petrece cel mai frumos Paste impreuna (asta, cred, era marea sarbatoare) nu a reusit... A trebuit sa revin brutal la alta dimensiune a vietii mele - viata banala. Reala sa-i zic? Nu stiu. Sincer, nu mai stiu daca acolo sau aici este mai reala existenta.... Unde existi mai real: acolo unde esti fericit sau unde, in cel mai bun caz, ai impresia ca esti fericit? Care ar fi barometrul determinarii existentei reale?.. "Unde?" ar fi intrebarea reala la care as cauta raspunsul.
Sa fi fost doar un vis? Te-as dezamagi: ai zice ca ai citit "fanteziile bolnavicioase" ale unui individ. Si, atunci, ce a fost?
O realitate visata sau un vis ce-si dorea sa devina realitate? Aidoma unui inger ce nu mai poate redeveni ceea ce a fost si incearca sa ajunga pe piedestalul ceresc, Visul, poate patrunde in esenta umana in fiece noapte pentru a... incerca. Dar ce?...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Poti adauga un comentariu aici