Zimbetul tau

Am primit azi o Scrisoare de la tine. Mia- adus-o vintul si mi-a asezat-o pe fereastra. M-am trezit dimineata si am gasit-o in fata ochilor mei: era prima veste din ziua mea, o frunza de artar ce mi-ai trimis-o tu. Stiam ca era pentru mine si am devenit fericit. Mi-ai scris cit de mult ma iubesti si lumea din jur s-a colorat si a devenit, brusc, binevoitoare si plina de viata. Am citi de asemenea ca acum stai undeva departe si imi zimbesti pentru a-ti reaminti cum ne iubeam in acea vara sufocanta si plina de mistere... Am vazut cum m-ai privit inainte de a-mi trimite acest ravas: era o privire indragostita si plina de afectiune, ceva ce nu poate sa se repete vreodata si ce, de regula, exista doar o data in viata. Am simtit buzele tale: ai stiut sa saruti foaia de copac inainte de a o trimite: sunt calde si pastreaza amprenta dragostei noastre... asta am simtit cind am primit scrisoare ta adusa de vint.
...intr-o dimineata vei gasi raspunsul meu linga perna ta. Te vei trezi si vei zimbi indata, stiind ca vine de la mine. Apoi il vei citi asa, precum l-am citit si eu astazi pe al tau... iar apoi vei zimbi doar pentru mine. Te rog, nu uita sa zimbesti, caci datorita zimbetului tau eu mai continui sa sper si sa traiesc.