Minune

Nu te-am auzit de o vesnicie si nu ti-am mingiiat fata cu privirea mea de mai mult decit o viata... Imi lipsesti si incerc sa banuiesc ca inca mai insemn ceva pentru tine. Nu pot si nu vreau sa cred ca m-ai uitat. Nu-mi pot permite luxul de a continua o viata far de tine, nu vreau sa fiu din nou singur... cu toate ca iarasi sunt, si stii de ce? Pentru ca nu vrei sa ma auzi si nu mai exista acea unica si mare dragoste intre noi doi. Stii de unde o stiu? Mi-a soptit tacerea ta ieri in vis ca nu ma mai iubesti, iar inima mea s-a umplut cu mii de spini marunti ce s-au infipt adinc pentru a-mi spune ca na mai doresti sa stii de mine.
Nu te inteleg. Nu pot sa accept tacerea ta si nu vreau sa traiesc intr-un intuneric ascuns de iubirea ta. Vreau sa stiu ca te iubesc si ca mai astept... ce astept oare? O minune, o continuare si iubirea ta... Ma doare si simt ca nu mai stiu unde asi putea gasi raspuns la intrebarile mele, ele rotesc precum pasarile in jurul castelului tacerii tale... Chiar ai uitat?.. Ai putut oare?..
Vreau sa-mi vorbesti si sa-mi permiti sa te ating cu privirea mea, voi fi asa precum am fost atunci cind mi-ai permis sa o fac pentru intia oara... stiu ca inca nu ai uitat.
De fapt, stii ce vreau sa cred acum? Ca tacerea ta m-a mintit si a fugit undeva in adincul visului meu pentru a se ascunde de tine si de adevarul Iubirii noastre.

Imi lipsesti si nu vreau sa cred in nimic altceva decit tine: vreau sa fiu ateul ce nu crede decit in dragostea noastra... te rog, vino in hramul meu, fa o minune si marturiseste-ti dragostea ta.