Voi astepta un raspuns si eu: voi privirea razele moi ale acestei luni si voi intreba Soarele: unde esti, ma mai iubesti ca atunci?... Voi astepta sa revii la mine si sa-mi spui intr-un vis ca inca tii minte imbratisarea mea si ca nu ai uitat sarutul primei noastre iubiri: sarutul adevaratei dragoste de primavara. Apoi voi incerca sa iti vorbesc. Stiu ca nu voi reusi: in lumina acelei raze de soare nu voi putea gasi un raspuns - ele nu vor reveni pentru a-ti transmite cit imi lipsesti acum, vor fi obosite de atita deznadejde.
Dar voi incerca. Voi incerca sa-ti vorbesc acolo unde te voi intilni: in vis, in surisul unui trecator, in lumina primavarartica de mai, in inima mea... voi cauta cu disperare si tristete o cale spre inima ta, o modalitate de a te vedea... si, probabil, iarasi nu te voi gasi. Si anume atunci stiu ca voi deveni trist, iar inima mi se va umple de o dorinta nebuna de a spune tuturor cit de mult te astept, de cind te astept si cit de mult te iubesc!... Sunt ani si anii par tot mai grei, tot mai apasatori, tot mai viscosi atunci cind nu te mai vad...
Ma voi aseza atunci (a cita oara!) la marginea noptii si te voi chema. Plinsul meu il va auzi luna de mai si stelele: anume acele stele ce ne priveau cu invidie in noaptea cind ne iubeam si cind nu mai exista decit doar dragostea noastra. Iar unei din ele i se va face mila de durerea mea: ea te va trezi in vis si-ti va sclipi neobisnuit, iti va sopti dragostea mea si tu vei zimbi, vei deschide in memorie cartea iubirii noastre si vei reciti o pagina. Stiu ca te vei gindi la mine si imi vei permite sa-ti spun cit de mult te iubesc...
Asa va fi oare sau deja sunt obosit de tristete?..
Este a 100-a postare si sunt bucuros ca am ajuns impreuna la acest numar.
Va urez tuturor o primavara plina de iubire adevarata! Lectura placuta.
Scumpul nostru Romantic,multumesc de urare! dar mi-ar pràcea ca si sufletul tàu sà gàsescà càldura Serenitàrii si a Dragostei.
RăspundețiȘtergerePentru moment-o ìmbràtisare càlduroasà de la mine.
Eu.