Traim in doua lumi paralele. Aceeasi dragoste ne inconjoara, insa nu ne este dat sa ne intersectam dorintele si inimile, suntem condamnati de a trai intr-o viata paralela si inimile noastre nu se vor uni nicicind. Ma doare aceasta realitate ce nu doreste sa ne uneasca pe noi si ce continua sa ne impuna regulile sale de existenta. Intr-o lume paralela nu ne este dat sa fim in doi si eu nu continui decit doar sa te iubesc asa precum as iubi o vesnicie, un paralel absolut de frumos, o frumusete ce nu poti sa o admiri decit doar de la distanta. Intr-o lume trista si plina de netine voi incerca sa gasesc un motiv pentru a-ti vorbi. Voi dori din rasputeri sa-ti vad ochii: doar asa voi sti ca nu m-ai uitat in lumea ta paralela. Voi dori sa-ti vorbesc, dar si mai mult as prefera sa-ti aud inima si sa stiu ca inca ar mai putea sa-mi mai vorbeasca... Citeodata mi-e frica ca te-am pierdut pe veci si ca acolo, in realitatea ta ai putut sa uiti de ceea ce am trait in doi in aceeasi lume si de cum ne-am iubit intr-un univers comun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Poti adauga un comentariu aici