joi, 6 noiembrie 2014

La doi

Am visat fericirea.
Semăna cintecului fredonat de tine, parea sa fie foarte luminoasa, plina de caldura si sinceritate. Erai tu si lumea din jur, acea părticica de lumina furata Soarelui, o clipa de vesnicie ce se asterne pe pamint. Era o fericire posibila, uitata undeva sub miile de pagini de durere scrise intr-un sfirsit de saptamina, o particică de lumina asezata la marginea unei nopti. Era. Şi am simtit ca esti si tu, cumva, o parte a ei. Si am vrut sa te strig, sa o strig pe nume. Am vrut sa o retin.
Evident, nu am reusit. Am dorit sa cuprind o lume in care nu-mi gaseam locul, o lume căreia îi paream mereu strain. Un fior mi-a reamintit ca, totusi, inca mai traiesc. Am inchis ochii. I-am deschis. Nu mai stiu unde eram, dar stiu ca simțisem ca traiesc fericit.
...Erai atit de departe, dar totusi ti-am simtit emotiile. Nu stiu ce ai avut de trait, nici evenimentul ce te-a marcat. Dar sunt sigur ca a fost ceva important. Sper sa-ti fi adus doar emotii pozitive si vise colorate in roz. Nu uita ca impartasim, adeseori, aceleasi sentimente. Fii atenta la ceea ce simti: ar putea sa ma bucure sau sa ma doara si pe mine.

Un comentariu:

  1. Ma uit la arhiva ta si vad ca scrii din 2008. Ma bucur ca nu ai renuntat in atatia ani!

    RăspundețiȘtergere

Poti adauga un comentariu aici