Cintec

Muzica ma cuprinde usor, pe neprins de veste ma cufund in valul ei usor si revin, din nou, la suprafata... Zimbesc, ma scald in melodia ce imi aduce aminte de tine. Apoi, iarasi urmeaza acordul crucial - anume acela care ne-a unit pe veci... pe veci?... Atunci de ce nu esti alaturi?.. Incerc sa alung acest gind, caci acum sunt impreuna cu tine, da, anume acum cind ascult acest cintec. Te simt din nou linga mine si te cuprind asa, precum o faceam cind ne iubeam. Mai tii minte?.. Inchid ochii si recreez imaginea ta - dansai pentru mine... nu, nu e adevarat. Imaginatia imi joaca feste! Dar, ai fi fost cea mai frumoasa dansatoare daca ai fi dansat... oricum, imi aduc aminte de tine... Si iarasi aceasta melodie... nu mai pot lupta cu ea: vine si se aseaza la masa, imi zimbeste si ma face sa retraiesc clipele ce le-am petrecut cu tine. Imi suride, apoi ma avinta in viltoarea acordurilor. Nu mai pot sa ma impotrivesc: sunt dus de ea, pornit in lumea muzicii, neputincios de a face ceva. Si , acolo, iarasi sunt cu tine: tu esti a mea si lumea din nou ne apartine... Cit de frumoasa esti aici si acum!
Apoi melodia pleaca, ma aduce inapoi, sunt iarsi singur. Un gust amar de singuratate ma cuprinde si vreau din nou sa ascult acea melodie, anume acel unci imn al nostru ce mi-ar aduce un cadou: pe tine.
Stiu ca nu e posibil, revin la un prezent sur si trist. Dar, stii ceva? Acum zimbesc caci stiu un secret: de fiecare data cind vei auzi aceasta piesa te vei gindi la mine si la noi... si cel putin doar pentru acest lucru merita sa continui sa traiesc.