marți, 6 octombrie 2009

Durere


...Am rasuflat adinc... apoi inca o data... si inca. Paradoxal, dar imi reusea: citeam incredere in ochii tai si asta ma ajuta. Apoi din nou: o scurta privire, si, iarasi, reuseam sa rasuflu. Ma durea: simteam singele fierbinte ce imi parasea corpul. Imi parea ca este fierbinte, nu il vedeam, dar simteam cum slabesc. Si fiecare clipa aducea cu sine pierzania: incercam sa inteleg unde imi este rana, dar nu o gaseam... Te vedeam insa pe tine si reuseam sa uit de ceea ce mi se intimpla. Nu mai era o durere, ci doar o mica slabiciune. Ochii tai ma linisteau si imi dadeau puteri...
M-am trezit: am privit in jur pentru a-ti gasi privirea. Nu erai. Am inteles ca a fost totul doar o durere inventata de un vis: nu eram rinit.
Atunci de ce ma doare?...

3 comentarii:

  1. "...fata nu-mi mai apartine. Un sentiment ciudat pusese stapinire pe mine, ma intrebam ce mi se intimpla. Era ceva demult uitat, dar atit de placut... eram confuz..."
    Confuz??? Acum cind ai obtinut ceea ce ti-ai dorit atit de mult esti confuz? Ce inseamna "m-am speriat"? Ce inseamna " dar viitorul..."? Cum poti sa renunti acum cind ai totul pus , practic, in fata? Lasa-ma sa ramin la parerea si imaginea pe care mi-am creat-o despre tine : puternic, plin de decizii, hotarit si BARBAT !
    sau poate ca nu esti sigur ca iti scrie anume ea...? draft

    RăspundețiȘtergere
  2. Rectific:
    fata nu-mi mai apartine = faţa...

    RăspundețiȘtergere

Poti adauga un comentariu aici