Si, apoi, imi imaginam cum ar fi fost daca erai si tu... Acele mici placeri ale vietii si micile descoperiri ar fi fost impartasite cu tine, iar in doi ar fi existat mai multa dorinta, pasiune si... extaz. Este o placere sublima, ascunsa si pasionanta de a afla impreuna micile secrete ale vietii, de a incerca de a le descoperi si de a imparti succesele la noi.
Nu mai stiu cum sa te fac sa-mi scrii, sa-mi vorbesti sau, cel putin, sa citesti acest blog unde totul plinge dupa tine si unde obosesc de a fi atit de nefericit. Si daca ai citit, atunci de ce nu-mi spui ca inca mai doresti sa dezvaluim lumea impreuna?
Scumpule Andro,eu nu sìnt persoana care asteptai sà-ti vorbeascà,dar vroiam doar sà-ti spun cà noi toti nutrim ìn suflet o iluzie,o sperantà ...care-i imposibil de obtinut.Fii atent. Risti sà te concentrezi prea mult asupra unei vieti ipotetice care te-ar face nefericit ìn prezent.
RăspundețiȘtergereCu mult respect-Eu
Tu, dorule,NEBUNULE! - daca as fi putut, daca as putea, daca s-ar putea - as vrea sa te pot stringe, ucide, distruge, as vrea sa te pot ingropa undeva la fundul marii ca sa nu te mai gaseasca nimeni, ca sa nu te mai stie nimeni... Egoista si rea? Poate, dar m-ai distrus si-acum as vrea sa te rasplatesc cu aceeasi moneda ! Cit DOR poate duce un om?!
RăspundețiȘtergereMi-e DOR de viata mea! Mi-e DOR de tineretea mea ! Mi-e DOR de ceea ce n-am reusit sa fac, sa spun ! Mi-e DOR de zimbetul meu, de cel sincer - zimbetul meu ... Mi-e DOR de visele si sperantele mele pe care le-ai ingropat ! Mi-e DOR de mine, cea de cindva !
Mi-e atit de dor...
(a fost un moment de slabiciune si doar aici stiu ca voi fi inteleasa. iti multumesc. draft)