Vis si realitate

Imi e dor de zimbetul tau

Asteptam sa-ti vorbesc. Deja dureaza de secole, se asterne praful timpului peste noi si peste lumea-ntreaga. Nu te vad si nu am cui sa-i povestesc acea unica si vesnica poveste: istoria unei dragoste adevarate, istoria dragostei noastre.
Voiam sa te vad pentru a-ti marturisi ceea ce nu am marturisit nimanui, ceea ce se spune doar o data in viata si se simte doar cu inima. Te cautam pentru a-ti putea darui sinceritatea sentimentelor mele, adevarul unui barbat ce inca mai iubeste, inca te mai iubeste cu adevarat.
Ai auzit chemarea mea in noapte?.. Ai simtit tristetea acelor nopti reci din aceasta iarna?.. Ai inteles de ce plingea vintul?.. As dori sa cred ca nu sunt acel unic romantic din lume ce inca mai crede in adevarul sentimentelor mele, ca voi gasi reflectia gindurilor mele in ochii tai, ca voi intilni acolo aceeasi dragoste si credinta, ca voi vedea in tine acea unica femeie ce inca ma mai asteapta.
Atitea sperante si atita durere in jur!..
Daca as sti ca citesti acum aceste rinduri, as dori sa zimbesti si sa-ncerci sa ma gasesti in noaptea aceasta acolo unde te astept de atitia ani: la o margine de noapte si la inceputul unui vis, unui vis cu tine ce imi doresc atit de mult sa devina realitate.

Conditional

As dori sa scriu acum cit de mult te iubesc sau cit de mult as dori sa ma asculti, dar nu pot... As vrea sa stiu sa te ajut mereu si sa uit ca exist, as dori sa fiu acel unic barbat din viata ta care sa te ridice-n slavi, iar tu sa ramii acea unica femeie din destinul meu. As dori sa stii cit de mult tin la tine si sa-ti vorbesc ore-n sir despre noi doi. As putea atunci sa-ti povestesc despre noi doi: o interminabila poveste de dragoste ce nu ar dori sa se mai sfirseasca... Ar fi atit de frumoasa incit pasarile s-ar opri pentru a fura citeva frinturi de melodii pentru a le fredona mindre primavara, iar poetul ar putea scrie cea mai frumoasa poezie de dragoste compusa dupa Eminescu.
As vrea sa-ti spun acum toate acestea, iar tu sa ma auzi... acum, mai mult ca oricind, am nevoie de intelegerea si tacerea ta. Tacerea, deoarece as vrea sa ma asculti... Si stii de ce? Asa ai auzi cit de mult sufar acum fiind depasit de toate celea ce se intimpla in jur. As vrea sa poti acum sa-ntelegi cit de mult as avea nevoie de tine: un vesnic interlocutor indragit de mine.
As incerca sa fiu eu-insumi si sa-ti zimbesc ca-ntotdeauna, dar mi-e frica ca nu as putea s-o fac acum. Sunt atit de trist, incit vreau sa uit ca as putea exista pe aceasta lume fara tine si fara dragostea ta.
Doare si simt doar un gol, o pustietate-n jurul meu...

Am vrut sa fiu fericit

As dori sa-ti fac o asa surpriza intr-o zi...

Azi am vrut sa fiu fericit. Dar nu am reusit.
Am vrut sa fiu fericit, caci mi-ai spus ca inca ma iubesti. Am zimbit si am simtit dragostea ta. Erai inca cu mine si nu m-ai uitat. Deci, am vrut sa fiu fericit. Am incercat sa fiu, dar nu mi s-a primit. Dar eram sigur ca as fi reusit...
Am vrut sa te aud si sa ma conving ca mai esti tu - femeia pe care am iubit-o mereu si care inca poarta in suflet acel unic si tainic sentiment ce face lumea sa se-nvirte inca. Am vrut sa-mi atingi timpanele cu al tau te iubesc aidoma aceluia rostit cindva demult, intr-o noapte plina de mistere si de adevaruri regasite de noi doi: doua suflete sortite sa cunoasca adevarata dragoste, anume acea unica si sincera ce revine unuia din milioanele de paminteni. Am vrut sa-ti vad ochii si sa fiu fericit. Mi-ar fi fost de ajuns sa stiu ca inca rasufli si oftezi acele sentimente ce mi le purtai cindva.
Am vrut sa fiu fericit, este oare asta un pacat?... A dori sa fii fericit?... Am asteptat sa te aud si sa-ti vad zimbetul.
Imi lipsesti acum atit de mult... Nu-ti cer decit sa te aud, sa-ti vad chipul si sa-mi zimbesti... E oare atit de mult?.. Chiar nu vrei sa fiu o zi fericit?.. Doar o zi... oricum stiu ca nu va dura, nu imi va ajunge pe mult timp, dar voi fi!... O zi, te rog...
Azi am inteles ca am uitat ce inseamna sa fii fericit. Am incercat din rasputeri sa-mi amintesc, dar nu am reusit. Voi astepta sa-nvat de a fi fericit din nou cu tine. Sunt sigur ca stii cum s-o faci.

Do you feel me?..

Durerea goneste undeva zimbetul de pe buze
Incerc sa-nteleg pentru ce mai traiesc
Nu gasesc un raspuns la aceasta intrebare, sunt mut.
Atunci ma asez undeva la mijloc de suferinta
Si astept sa vii linga mine.

Dar nu vii,
Te ascunzi dupa lacrima invizibila a dragostei noastre.
Te caut, iar tu nu vrei sa te gasesc.
Incerc sa-nteleg de ce, iar tu pleci undeva la rascruce de aceasta viata.
Si simt cum suferi, simt cum plingi...
De ce nu vrei sa pui capat durerii? De ce?..

Sunt atit de singur incit as putea sa-mi aud respiratia.
Iar tacerea din jur imi sparge timpanele.
Esti doar tu in viata mea si nimic altceva. Nimeni.
Ma intreb daca mai tii minte. Stiu ca da.
Atunci nu pot intelege de ce vrei sa suferim atit...

Stiu ca viata poate fi frumoasa, poti fi si fericita,
Pot fi si fericit.
Inchid ochii si iti vad zimbetul
Este doar pentru mine, iar ochii ma cheama la tine.
Esti ceea ce mi-as fi dorit sa am in viata
Ceea ce putem gasi doar o data in viata noastra
Si ceea ce trebuie sa pastram ca o comoara
Esti tu si punct. Nu pot intelege un alt destin. Doar tu.

Imi lipsesti.

Vreau sa zimbesc

Durerea mi s-a oprit undeva la mijloc de cale... voia sa zboare prin gitlej si sa-si exprime acea unica suferina ce ma sfisie acum. Dar nu a putut. A ramas undeva la mijloc de cale si s-a statornicit in piept. Acum o simt in fiece zi cind rasuflu, nu pot s-o evit doar trebuie cumva sa respir. Sta acolo deoarece stie ca nu o pot alunga si ma taie cu singuratatea ei de gheata; imi spune vorbe dulci si sirete prin amintiri si ma taie... Nu curge singe, deoarece totul se produce in suflet. Ma apasa, ma stringe si ma taie...
Iar eu respir. Cum as putea trai fara a respira?.. Nu pot. De aceea si doare, de aceea si sufar. Apoi oftez adinc, incerc s-o alung de acolo, dar nu pot. Ea stie ca atita timp cit te voi iubi, va avea dreptul deplin de a locui acolo fara a-mi cere permisiunea. Ambii stim aceasta. Oftez si iarasi continui sa respir. Simt acea greutate sufleteasca zilnic.
Stii ce fac?.. Incerc s-o mint si ma gindesc la tine: in acele clipe in pare viata mai frumoasa si, parca, pe citeva clipe, nu mai simt suferinta... dar nu dureaza mult, caci exist intr-o realitate in care nu te gasesc alaturi.
Am incerca sa scriu aceste rinduri pentru a o lasa in aceste litere, pentru a-i spune suferintei ca nu o mai doresc in casa mea, o implor acum sa plece... as dori sa cred ca citesti acum si vei simti durerea mea, vei constientiza cit imi lipsesti si o vei alunga hat departe, iar eu ma voi trezi intr-o dimineata cu sufletul iluminat de cuvintele tale te iubesc. In acea zi voi putea rasufla adinc si voi zimbi cu sufletul, nu doar cu buzele asa precum o fac acum.
Acum scriu si ma doare sa respir...

Sinceritate

Nu am reusit sa-i vorbesc lui Mos Craciun. As fi dorit sa ii spun dorinta mea. I-am scris o scrisoare, asa am facut anul trecut, dar cred ca nu a vrut sa-nteleaga ceea ce imi doream cu adevarat si mi-a ignorat dorinta. De aceea l-am asteptat in noaptea magica pentru a-i spune ceea ce-mi doresc. Voiam sa fiu sincer precum am fost intotdeauna cu tine: voiam sa stie adevarul - Nu mai pot trai far de tine.
Dar, ciudat, am adormit aidoma unui copil in acea unica noapte din viata mea cind as fi putut sa-mi realizez visul... eram obosit de atita asteptare si de o viata traita in zadarnic, neluminata de dragostea ta.
Imi era trist si eram singur la marginea acelei nopti magice ce-mi doream s-o petrec doar cu tine si ce ar fi putut sa fie cea mai frumoasa noapte din viata noastra.

...Vrei sa stii adevarul?... Nu mai stiu cum sa scriu acum acest text. Este unica data cind nu mai am cuvinte pentru a exprima cit de mult sufar far de tine... intotdeauna stiam sa scriu asa, incit puteam sa intrevad in cele asternute pe acest blog o mica raza de lumina, o mica felie de fericire ce venea pentru a-mi da puteri. Speram mereu de a te gasi intr-o zi si intrevedeam in ceea ce ma inconjura o chemare muta a dragostei tale. Traiam anume cu aceasta speranta si datorita ei mai continuam sa fiu eu-insumi.
Acum, nu mai stiu unde si ce sunt... Te rog, spune-mi ca inca ma mai iubesti, nu ma lasa sa dispar undeva la marginea acestei vieti... Vreau sa ramin eu-insumi.

Singur de sarbatori.

Stii ce ma infioara cel mai mult? Sa intilnesc sarbatorile de unul singur.
Mi-a spus cineva aces lucru si acum realizez ce inseamna cu adevarat sa fii singur si... trist. In plus, stii ce ma infioara acum? Sa privesc lista mea de prieteni si sa realizez ca nu am cu cine vorbi pentru a-i marturisi ceea ce simt cu adevarat. Sunt singur. Si aceasta idee imi strapunge toata fiinta.
Privesti in jur si nu-nteleg unde ma aflu: sunt de unul singur in fata unui imens pustiu ce se numeste viata si nu mai stiu ce mai vreu si unde s-o apuc pentru a gasi ceea ce caut de atita timp: linistea si dragostea adevarata.
Ma simt de unul singur, cu toate ca sunt inconjurat de atita lume ce se grabeste de a fi fericita la sfirsitul acestui an. Cu totii fug undeva, se precepita pentru a sarbatori ceva impreuna cu cei dragi.
Ma simt aidoma unei melodii cintate de un calator la un mijloc de desert. El a plecat, iar ritmurile fredonate de el au ramas undeva asezate la marginea drumului si se sting usor sub razele unui soare rosu. Un soare ce pare sa moara la un sfirsit de zi. Sunt aidoma acelei melodii ce nu doreste sa moara singura, abandonata la marginea soselei si incearca sa se mentina inca un pic, inca o clipa...
Stii cum ma simt acum? Ma simt asa precum ar trebui sa se simta un om ce iubeste si ce nu intelege de ce isi pierde acum dragostea. Explica-mi, de ce pleci?... De ce?..


Azi am vrut sa-i scriu un ravas tie. Mi-am zis sa-mi pun toata dragostea mea in el si sa ma asigur de a fi citit de tine, vreau sa simti durerea mea acum.
Am incercat sa-nteleg de ce nu-mi mai raspunzi si de ce vrei sa pari atit de fericita. Am pus in acea scrisoare toata dragostea mea si toata tristetea... Dar, nu ai vrut sa-l auzi, acel strigat de disperare ce ti-am trimis azi. Ai ramas rece in cochilia imaginatei tale fericiri si ai continuat de te minti pe tine insati.

Am privit din nou acest oras trist far de tine si am incercat sa zimbesc. Este unicul lucru ce imi mai poate insufla acum incredere in viitor. Si nu doresc sa cred ca va fi un viitor fara tine. Te iubesc.

Citeste, te rog...

Ma doare tacerea ta. Ai hotarit sa nu mai stii de mine pentru a incerca sa uiti ceea ce ne uneste pe veci: adevarata dragoste. Si nu pot intelege de ce crezi ca asa va fi mai bine, de ce?.. Doar stii, iubito, ca am cunoscut impreuna ceea ce se poate fi simtit doar o data in viata, o singura si irepetabila fericire. Si ea nu apare oricui, doar stii asta, nu?.. Putini cunosc adevaratul gust al fericirii...
Atunci de ce ai crezut ca asa va fi mai bine pentru noi? De ce ai crezut clipa trecatoare si i-ai incredintat viitorul nostru?.. revino, te rog, la ceea ce ai gindit si ai crezut cindva pentru a realiza ce greseala faci acum. Nu te grabesc, dar pur si simplu incearca sa-ntelegi ca saracesti acum acest pamint printr-o dragoste... si nu una simpla, ci una adeavarata si plina de inteles, de adevar si de pura iubire. De ce trebuie sa suferim pentru ca stim a iubi? De ce ne faci sa suferim atit de mult in acest sfirsit de an, de ce?...
Mai tii minte cind ma intrebai daca te voi uita vreodata?... Mai tii minte ce iti raspundeam?.. De ce acum faci ceea ce nu voiai niciodata sa auzi de la mine: de ce incerci sa pleci din viata mea?.. De ce ma sfisii acum?..
Suntem in toiul sarbatorilor de iarna si lumea asteapta minuni si cadouri. Incearcam cu totii sa ne amintim de faptele bune si rele ce le-am facut pe parcursul unui an intreg... revin cu gindul la cele facute si cred ca stiu ce vreau sa-mi aduca mosul. Stii si tu. Stie si el. Si mai stiu ceva: am si eu dreptul la o minune, chiar si de nu am fost atit de bun in anul ce a trecut, am si eu o dorinta si un drept la o minune.

Nu poti lasa totul asa si nu vei indrazni sa contrazici adevarul Dragostei noastre, adevarul ce-l strig in fiece litera pe acest blog: Am nevoie de tine, revino, te rog, si spune-mi ca ma iubesti.

Durere

As dori sa pot renunta la durerea ce ma sufoca acum. As dori mult de tot sa-i spun "Pleaca, nu mai am nevoie de tine"... As dori sa fiu fericit acum si sa stiu a trai far de ea. Dar nu pot. Tu nu esti linga mine si nici nu mai vreai sa-ntelegi ceea ce simt eu. Asta ma ucide, pur si simplu ma face sa nu mai stiu cum sa traiesc fara durere.
S-a lipit de mine aidoma unui copil orfan ce si-a gasit parintele si nu mai doreste sa-l piarda. Vreau cu adevarat sa scap de ea, dar nu-mi sta in puteri sa o alung. NU POT FARA TINE. Si atita timp cit vei continua sa fii departe si far de mine, voi invata a trai impreuna cu ea: ma voi trezi in fiece dimineata stiind ca este alaturi, voi merge la serviciu auzindu-i rasuflarea si voi reveni asurzit de strigatul disperat al ei. Dar stii cind imi va fi cel ma greu? Noaptea. Anume in vis puterea ei este cea mai diabolica, anume atunci ea stie cel mai bine cum sa joace cu inconstientul meu... si din nou te voi visa si din nou voi fi eu insumi, dar, in acelasi timp, fara tine...
Stii cind voi incerca sa uit de aceasta viata? Dimineata, atunci cind ma voi trezi dupa o noapte petrecuta cu tine-n vis, atunci cind voi intelege a nu stiu cita oara ca nu sunt fericit si ca nu ma mai doresti.
Visez acum sau m-am trezit?..

Un strigat si o ninsoare

Strigatul meu a zburat aidoma unei pasari. Incerca sa te urmareasca si sa te ajunga pentru a-ti umple de dor inima. Incerca sa se aseze pe umerele tale pentru a-ti spune cit de mult as vrea sa-ti vorbesc acum. Durerea ce era inlantuita in el nu putea sa fie exprimata altfel decit doar prin acel unic strigat de disperare... zbura anume spre tine, voiam sa-l poti auzi si sa stii ca inca te mai iubesc. Era ciudat, dar anume acea muzica, parca, il purta mai repede spre tine, anume acea melodie ce o auzeam atunci cind eram in doi, acel cintec trist venea sa poarte acea unica deznadejde spre tine, venea sa-ti marturiseasca dragostea mea.
Dar stii ce s-a intimplat?... Chemarea mea s-a inecat undeva intr-un strat puhav de albeata din preajma ta... era zapada? Da, cred ca era zapada despartirii noastre ce se asternuse deja de atita timp intre noi: o ninsoare magica, plina de frig si uitare s-a strecurat intre noi de ceva timp. Voiam s-o alung dar nu puteam, caci nu te vedeam pe tine si singur nu eram capabil s-o opresc... Mi-am reamintit ceea ce s-a intimplat: te cautam pentru a alunga acea ninsoare ce era intre noi... nu te gaseam si atunci am stiut ca pot sa te aflu undeva doar eliberind durerea mea intr-un strigat, o chemare de deznadejde sincera si plina de iubire adevarata... si atunci am trimis tie acest ravas, atunci te-am chemat alaturi...
Dar era prea puternica acea ninsoare la un inceput de iarna solitar, eram singur in fata acestei unice ninsori din viata mea ce m-a facut sa te chem si sa-ti spun ca te iubesc.
Stii ce-mi doresc acum cel mai mult? Sa citesti aceste rinduri si sa stergi fulgii de pe obrajii mei. Te rog, apari acum din nou asa cum ai stiut sa o faci mai inainte in viata mea, asa cum ai stiut sa ma faci fericit. Doar cu tine.