Intuneric mut

Ma doare linistea ce s-a creat intre noi doi. O tacere plina de nelineste, de teama si de intuneric. Nu pot sa te vad dupa aceasta bezna a tristetii si a tacerii, nu pot intelege unde esti acum. Vreau sa-ti vorbesc, sa sparg aceasta tacere asurzitoare ce-mi apasa sufletul si-mi sfarima in mii de bucati inima... ma doare, chiar nu vezi? Nu simti durerea mea?.. Nu mai pot rabda aceasta liniste, acest intuneric si aceasta singuratate. Unde esti? De ce nu spui nimic, de ce taci?..
Ma doare si in fiece zi o parte din intuneric patrunde undeva in adincul meu. Incerc sa-l indepartez, insa nu am arme. Se hraneste din tacerea ta si devine tot mai puternic, nu ma mai pot opune lui. Imi lipseste vocea ta, doar citeva cuvinte ar fi suficiente pentru a-mi aduce acea lumina datatoare de viata pe care o pastrezi undeva in adincul fiintei tale pentru mine. Da, anume pentru mine, stiu ca-ntotdeauna ti-ai dorit o continuitate cu mine, un viitor cu poetul ratacit printre stele ce s-a pierdut undeva pe pamint pentru a te gasi si pentru a-si afla soarta...
...Ar fi trebuit sa ne cunoastem intr-o alta viata si intr-o alta epoca. Tu ai fi fost destinatia finala, scopul vietii mele si sursa unui nou inceput, unei vieti create in doi. Ai fi ramas cu mine pentru ca ai fi stiut ca a fi fost fericita mai mult decit o viata. Si atunci ai fi vorbit doar asa precum mi-ai vorbit atunci, cindva, cind ai crezut pe o noapte ca vei fi cu mine vesnic...
Stiu ca te voi cunoaste in alta viata si stiu ca ne va fi dat sa fim impreuna. Vreau sa cred aceasta pina cind intunericul nu a pus stapinire pe ceea ce inca imi reaminteste de tine: vise. Te rog, spune ceva...

Daca ai sti

Daca ai sti cit de mult te doresc alaturi, nu ai mai fi acolo, departe, ascunsa dupa voalul alb al indiferentei. Ai veni linga mine si mi-ai sopti la ureche misterul cintecului iubirii noastre: un mister ce inca nu i-a fost dat cuiva sa-l inteleaga, o taina ce trebuie sa o impartasim doar noi doi. Ai fi cea mai dorita femeie de pe timpul Evei si as fi alaturi pentru a te indragi si a te purta pe aripile melodiei noastre.
Daca ai sti cit de mult ma gindesc la tine, ai veni sa-mi spulberi gindurile prin prezenta ta. Te-ai aseza alaturi in miez de noapte si mi-ai oferi cel mai frumos cadou pe care l-as putea accepta de la tine: m-as trezi simtindu-te alaturi si asi zimbi. Iar tu ai raminea sa-mi povestesti eterna fabula - istoria dragostei noastre.
Daca ai sti cit de mult te visez, ai fi geloasa. Stii de ce? Pentru ca ai intelege ca incep sa te iubesc in vise, iar acolo nu esti tu, ci doar imaginea ta, o proiectare a celeia pe care am indragit-o pe veci. Si, atunci, ai veni pentru a ma ruga sa nu te uit si sa te iubesc anume pe tine: acea unica si adevarata dragoste din viata mea.
Daca ai simti suferinta mea... nu, nu vreau sa o simti, doar asa voi fi sigur ca esti fericita si, poate, nu mai are rost sa scriu aceste cuvinte.

Daca ai sti cit de mult te iubesc, nu ai mai citi aceste rinduri, ci ai fi acum linga mine....

E atita liniste intre noi

Intotdeauna am stiut ca vreau sa fiu sincer si am fost: scriiam ceea ce simt si voiam, evident, sa citesti. Voiam sa stii cit de mult te iubesc si sa intelegi valoare adevarata a celor scrise. Nu mai stiu cum, dar gaseam intotdeauna maniera potrivita de a-ti spune sincer si evident ceea ce simt pentru tine. Sa-mi spui anume tu de reuseam sa trezesc in tine acel unic si sincer sentiment ce ne-a unit cindva. Scriam si simteam cit de mult as dori sa-ti spun cele scrise simtindu-te alaturi si iubindu-te asa cum ne-am iubit atunci... voiam din rasputeri sa-mi deschid sufletul si sa-ti arat acea unica dragoste din viata mea, acel unic suspin de amor.
Ma durea, dar gindul ca vei citi cele scrise ma incalzea si ma facea sa continui sa sper. Astfel imi parea ca voi reusi sa rezist unei vieti far de tine, unei realitati in care trebuie sa ma trezesc fara a sti cine sunt eu cu adevarat si de ce nu suntem impreuna. Dar scriiam, caci te iubeam asa precum te iubesc si acum cu tot sufletul meu si cu tot ceea ce sunt si, poate, cu tot ceea ce as vrea sa fiu. Imi lipsesti si adeseori ma intreb unde incape atita tristete intr-un suflet, cum de mai rezista el si ce-ar fi daca te-ar regasi, totusi, intr-o zi...
Dar stii ce il ucide acum?.. Tacerea ta. Acest raspuns surd la ceea ce e scris pe acest blog il face sa se piarda pur si simplu intr-o bezna tacuta, atit de tacuta incit de ai cadea in ea, ai muri asurzit de caderea muta a corupului tau, ai innebuni de atita vid gol, plin doar de amintiri si tristete. Asa ma simt ai eu acum: cazut intr-un spatiu nul, gol si plin de desertaciunea unei taceri ce ma omoara-tacerea ta... Eram naiv, probabil, crezind ca ai putea cu adevarat sa-ntelegi durerea mea si ca, poate, citesti aceste rinduri. Presupun ca nu ai vrut (sau putut?) intelege ceea ce se ascunde in totul ce exista pentru tine, totul ce este scris si rostit doar pentru tine pe acest blog. Nu vreau sa cred ca nu citesti, in asa caz nu as mai stiu unde sunt si ce fac. Si, crede-ma, nu mai stiu cum as putea altfel marturisi adevaratul sentiment ce il port in sufletul meu. Speram cindva ca ma iubesti si tu, dar acum nu mai cred ca te revad in aceasta bezna a tacerii in care ma cufund in fiece zi. Imi este greu sa tac si sa ascund ca iubesc, dar si mai greu mi-ar fi sa stiu ca nu ma mai iubesti si ca ai uitat ceea ce te facea cindva sa fii fericita cu mine.
Tacerea ta ma sufoca in aceasta vara torida. Ea ma stringe intr-un infinit diabolic si nu-mi permite sa scriu... Si stii ce-as vrea acum cel mai mult? Sa-mi vorbesti nu doar in vis, ci si in realitate si sa-mi spui ca inca mai esti pentru mine.

Mai

O noua zi iti va sopti cit de mult te iubesc, lumina unei zile de mai va aluneca aidoma unei priviri admiratoare si-ti va incalzi sufletul. Luna de mai iti va sopti ca e timpul sa-ti amintesti: nu vei avea dreptul sa uiti cit de mult ne-am iubit atunci si cit de mult inca te mai iubesc, iar tu?...
Voi astepta un raspuns si eu: voi privirea razele moi ale acestei luni si voi intreba Soarele: unde esti, ma mai iubesti ca atunci?... Voi astepta sa revii la mine si sa-mi spui intr-un vis ca inca tii minte imbratisarea mea si ca nu ai uitat sarutul primei noastre iubiri: sarutul adevaratei dragoste de primavara. Apoi voi incerca sa iti vorbesc. Stiu ca nu voi reusi: in lumina acelei raze de soare nu voi putea gasi un raspuns - ele nu vor reveni pentru a-ti transmite cit imi lipsesti acum, vor fi obosite de atita deznadejde.
Dar voi incerca. Voi incerca sa-ti vorbesc acolo unde te voi intilni: in vis, in surisul unui trecator, in lumina primavarartica de mai, in inima mea... voi cauta cu disperare si tristete o cale spre inima ta, o modalitate de a te vedea... si, probabil, iarasi nu te voi gasi. Si anume atunci stiu ca voi deveni trist, iar inima mi se va umple de o dorinta nebuna de a spune tuturor cit de mult te astept, de cind te astept si cit de mult te iubesc!... Sunt ani si anii par tot mai grei, tot mai apasatori, tot mai viscosi atunci cind nu te mai vad...
Ma voi aseza atunci (a cita oara!) la marginea noptii si te voi chema. Plinsul meu il va auzi luna de mai si stelele: anume acele stele ce ne priveau cu invidie in noaptea cind ne iubeam si cind nu mai exista decit doar dragostea noastra. Iar unei din ele i se va face mila de durerea mea: ea te va trezi in vis si-ti va sclipi neobisnuit, iti va sopti dragostea mea si tu vei zimbi, vei deschide in memorie cartea iubirii noastre si vei reciti o pagina. Stiu ca te vei gindi la mine si imi vei permite sa-ti spun cit de mult te iubesc...
Asa va fi oare sau deja sunt obosit de tristete?..



Este a 100-a postare si sunt bucuros ca am ajuns impreuna la acest numar.  
Va urez tuturor o primavara plina de iubire adevarata! Lectura placuta.

Vis

Am visat dragostea mea: am visat bucuria de a te veadea si de a te auzi, placerea vietii petrecute linga tine si... multe flori!... Le tineai in brate si ma priveai de parca eram linga tine cu adevarat si ma simteai. Imi spuneai ceva. De fapt, nu te auzeam, caci in jur era doar melodia dragostei depline, adevarate si implinite, era acel unic si tainec refren pentru care traim toata viata, il cautam, il gasiml, il pierdem si din nou incercam sa-l gasim la incrucisari de drumuri si de fapte.
E atit de greu sa scriu acum despre aceasta, incit daca as fi scris cu cearneala, ar fi secat calimara incalzita de tristetea mea, tristetea unui barbat ce si-a pierdut undeva in vis unica si adevarata dragoste: o dragoste ce nu se repeta.
Acum mi-as dori cel mai mult sa citesti acste rinduri si sa te gindesti la mine. Asa voi sti ca nu m-ai uitat si voi intelege doar eu acel unic si tainic suris de iubire, ce-ti va lumina chipul in acest sfirsit de primavara.
Mine voi incepe o noua zi, dar voi continua sa pastrez cenusa unui vis ce doreste din rasputeri sa devina o parte a realitatii mele.

Minune

Nu te-am auzit de o vesnicie si nu ti-am mingiiat fata cu privirea mea de mai mult decit o viata... Imi lipsesti si incerc sa banuiesc ca inca mai insemn ceva pentru tine. Nu pot si nu vreau sa cred ca m-ai uitat. Nu-mi pot permite luxul de a continua o viata far de tine, nu vreau sa fiu din nou singur... cu toate ca iarasi sunt, si stii de ce? Pentru ca nu vrei sa ma auzi si nu mai exista acea unica si mare dragoste intre noi doi. Stii de unde o stiu? Mi-a soptit tacerea ta ieri in vis ca nu ma mai iubesti, iar inima mea s-a umplut cu mii de spini marunti ce s-au infipt adinc pentru a-mi spune ca na mai doresti sa stii de mine.
Nu te inteleg. Nu pot sa accept tacerea ta si nu vreau sa traiesc intr-un intuneric ascuns de iubirea ta. Vreau sa stiu ca te iubesc si ca mai astept... ce astept oare? O minune, o continuare si iubirea ta... Ma doare si simt ca nu mai stiu unde asi putea gasi raspuns la intrebarile mele, ele rotesc precum pasarile in jurul castelului tacerii tale... Chiar ai uitat?.. Ai putut oare?..
Vreau sa-mi vorbesti si sa-mi permiti sa te ating cu privirea mea, voi fi asa precum am fost atunci cind mi-ai permis sa o fac pentru intia oara... stiu ca inca nu ai uitat.
De fapt, stii ce vreau sa cred acum? Ca tacerea ta m-a mintit si a fugit undeva in adincul visului meu pentru a se ascunde de tine si de adevarul Iubirii noastre.

Imi lipsesti si nu vreau sa cred in nimic altceva decit tine: vreau sa fiu ateul ce nu crede decit in dragostea noastra... te rog, vino in hramul meu, fa o minune si marturiseste-ti dragostea ta. 

Pentru tine

Am scris de mii de ori cit de mult imi lipsesti si cit de mult imi doresc sa te simt alaturi. Am plins si am suferit gindindu-ma la tine, am trait doar stiind ca anume tu esti acea unica si irepetabila femeie ce ar trebui sa fie fericita alaturi de mine si ce inca ma mai iubeste. Am sperat ca vei citi aceste rinduri si vei intelege valaorea fiecarui cuvint, sinceritatea sentimentelor mele si tristetea mea... durerea sufletului indragostit. Am fost trist, am suferit si inca mai sufar pentru ca iubesc cu adevarat. Am vrut sa intelegi si sa simti cit de mult doresc sa-ti simt sufletul si rasuflarea ta in fiece dimineata alaturi de a mea. Am strins durerea mea intr-un pumn si am rabdat toate chinurile singuratatii pentru a-ti spune intr-o zi ca te-am iubit doar pe tine si intotdeauna mi-am dorit sa fim impreuna. Am scris mii de versuri si le-am soptit in fiece noapte la tine-n vis, am vrut sa-ti apartina doar tie si sa le auzi doar tu. Am incercat sa-ti spun acest adevar cind veneai la mine-n vis, increcam sa te opresc, dar in zadar...
Ma doare o realitate in care nu te vad, nu te aud si nu-ti simt dragostea. Si-mi e frica sa nu mai poti niciodata simti ce-ar fi daca am fi impreuna.

Vis si realitate

Imi e dor de zimbetul tau

Asteptam sa-ti vorbesc. Deja dureaza de secole, se asterne praful timpului peste noi si peste lumea-ntreaga. Nu te vad si nu am cui sa-i povestesc acea unica si vesnica poveste: istoria unei dragoste adevarate, istoria dragostei noastre.
Voiam sa te vad pentru a-ti marturisi ceea ce nu am marturisit nimanui, ceea ce se spune doar o data in viata si se simte doar cu inima. Te cautam pentru a-ti putea darui sinceritatea sentimentelor mele, adevarul unui barbat ce inca mai iubeste, inca te mai iubeste cu adevarat.
Ai auzit chemarea mea in noapte?.. Ai simtit tristetea acelor nopti reci din aceasta iarna?.. Ai inteles de ce plingea vintul?.. As dori sa cred ca nu sunt acel unic romantic din lume ce inca mai crede in adevarul sentimentelor mele, ca voi gasi reflectia gindurilor mele in ochii tai, ca voi intilni acolo aceeasi dragoste si credinta, ca voi vedea in tine acea unica femeie ce inca ma mai asteapta.
Atitea sperante si atita durere in jur!..
Daca as sti ca citesti acum aceste rinduri, as dori sa zimbesti si sa-ncerci sa ma gasesti in noaptea aceasta acolo unde te astept de atitia ani: la o margine de noapte si la inceputul unui vis, unui vis cu tine ce imi doresc atit de mult sa devina realitate.

Conditional

As dori sa scriu acum cit de mult te iubesc sau cit de mult as dori sa ma asculti, dar nu pot... As vrea sa stiu sa te ajut mereu si sa uit ca exist, as dori sa fiu acel unic barbat din viata ta care sa te ridice-n slavi, iar tu sa ramii acea unica femeie din destinul meu. As dori sa stii cit de mult tin la tine si sa-ti vorbesc ore-n sir despre noi doi. As putea atunci sa-ti povestesc despre noi doi: o interminabila poveste de dragoste ce nu ar dori sa se mai sfirseasca... Ar fi atit de frumoasa incit pasarile s-ar opri pentru a fura citeva frinturi de melodii pentru a le fredona mindre primavara, iar poetul ar putea scrie cea mai frumoasa poezie de dragoste compusa dupa Eminescu.
As vrea sa-ti spun acum toate acestea, iar tu sa ma auzi... acum, mai mult ca oricind, am nevoie de intelegerea si tacerea ta. Tacerea, deoarece as vrea sa ma asculti... Si stii de ce? Asa ai auzi cit de mult sufar acum fiind depasit de toate celea ce se intimpla in jur. As vrea sa poti acum sa-ntelegi cit de mult as avea nevoie de tine: un vesnic interlocutor indragit de mine.
As incerca sa fiu eu-insumi si sa-ti zimbesc ca-ntotdeauna, dar mi-e frica ca nu as putea s-o fac acum. Sunt atit de trist, incit vreau sa uit ca as putea exista pe aceasta lume fara tine si fara dragostea ta.
Doare si simt doar un gol, o pustietate-n jurul meu...

Am vrut sa fiu fericit

As dori sa-ti fac o asa surpriza intr-o zi...

Azi am vrut sa fiu fericit. Dar nu am reusit.
Am vrut sa fiu fericit, caci mi-ai spus ca inca ma iubesti. Am zimbit si am simtit dragostea ta. Erai inca cu mine si nu m-ai uitat. Deci, am vrut sa fiu fericit. Am incercat sa fiu, dar nu mi s-a primit. Dar eram sigur ca as fi reusit...
Am vrut sa te aud si sa ma conving ca mai esti tu - femeia pe care am iubit-o mereu si care inca poarta in suflet acel unic si tainic sentiment ce face lumea sa se-nvirte inca. Am vrut sa-mi atingi timpanele cu al tau te iubesc aidoma aceluia rostit cindva demult, intr-o noapte plina de mistere si de adevaruri regasite de noi doi: doua suflete sortite sa cunoasca adevarata dragoste, anume acea unica si sincera ce revine unuia din milioanele de paminteni. Am vrut sa-ti vad ochii si sa fiu fericit. Mi-ar fi fost de ajuns sa stiu ca inca rasufli si oftezi acele sentimente ce mi le purtai cindva.
Am vrut sa fiu fericit, este oare asta un pacat?... A dori sa fii fericit?... Am asteptat sa te aud si sa-ti vad zimbetul.
Imi lipsesti acum atit de mult... Nu-ti cer decit sa te aud, sa-ti vad chipul si sa-mi zimbesti... E oare atit de mult?.. Chiar nu vrei sa fiu o zi fericit?.. Doar o zi... oricum stiu ca nu va dura, nu imi va ajunge pe mult timp, dar voi fi!... O zi, te rog...
Azi am inteles ca am uitat ce inseamna sa fii fericit. Am incercat din rasputeri sa-mi amintesc, dar nu am reusit. Voi astepta sa-nvat de a fi fericit din nou cu tine. Sunt sigur ca stii cum s-o faci.