Am desenat inima ta

Am desenat inima ta. Era mare si plina de viata. I-am adaugat multa culoare rosie - voiam sa fii si mai puternica. Apoi am mai pus si un pic de tristete: doar un pic, atit, cit sa iti ajunga pentru a fi sensibila la ceea ce iti spun eu. Astfel vei intelege tristetea mea. Apoi am incercuit-o de cuvintele mele: voiam sa ma intelegi si sa ma poti asculta. Cuvintele mele merg direct spre inima ta, nu le ignora! Am adaugat si un vers linga ea: in asa fel vei citi poezia ce ti-o scriu. Versurile le vei auzi cu inima si anume ea iti va traduce sensul adinc al cuvintelor mele... sensul iubirii nu-l auzi decit doar cu inima. Am desenat si multa muzica: nu exista sentimente fara muzica. Ea te insoteste mereu, atit timp cit continui sa traiesti cu adevarat niste sentimente adevarate. Nu am uitat nici de flori - fara ele nu te-as putea imagina. Mereu te-am privit ca o floare: gratia unei frumuseti naturale nu as putea sa o redau altfel. Am incercat sa iti desenez si zimbetul tau acolo: vreau sa te vad fericita, surisul tau il compar cu zgomotul vesel al unui izvoras nou-aparut. Are atita putere si gratie in el!
In sfirsit am desenat inima ta. Imi parea ca am reusit sa o fac bine. Am vrut sa iti vorbesc pentru a-ti arata toate cele reusite pe hirtie. Dar nu am reusit caci ai plecat... Iar eu am ramas doar cu inima ta desenata. O tin acum linga mine si incerc sa cred ca nu s-a schimbat de atunci. E la fel?..